ioi

cinematografissim

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 07 Sep 2009 21:22:00 +0000

regula e ca trailerul sa adune la un loc mai toate momentele reusite dintr-un film, de ajungi in cinema si te intrebi la ce te-ai mai transportat acoloşa. cu inglorious basterds e altfel: trailerul il nedreptateste. e despre dublul sens al unor obsesii: paramilitarii obsedati sa casapeasca nazisti, colectionari de scalpuri, de o parte, si nazistii obsedati de ale lor, pe de alta parte. iar obsesia principala, cea mai para si meta, este filmul. gorzo o explica bine.
ce nu am citit pana acum in nici o recenzie e ca filmul asta are un rafinament aparte, care aminteste, vag, ce-i drept, de barry lyndon-ul lui kubrick. actori excelenti (minus brad pitt) si scenariu excelent. exista ceva scene mai putin digerabile pentru un stomac subtire, dar hapurile-s hapuri. si totusi, vocea lui brad pitt isi joaca bine rolul. ar fi fost un bun actor de teatru radiofonic. filmul mut nu l-ar prinde.
asa stand lucrurile, din multe puncte de vedere a fost un an cinematografissim. si inca mai asteptam abrazos rotos & antichrist & limits of control. in aceasta ordine, care se poate sa fie si cea a aparitiei pe marile ecrane.

adaptare. pentru marile ecrane

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 06 Jul 2009 20:35:00 +0000

naratorul necreditabil isi descrie personajele doar asa cum le vede el. conditia credibilitatii, asadar: sa le descrie asa cum se vad ele, din propria lor perspectiva. a-i vedea pe ceilalti asa cum se vad ei. in primul rand.
iar pentru o autocredibilizare, personajele ar fi de preferat sa se poata ipostazia si altfel decat cum se vad ele. sa-i flateze putin si naratorului orgoliul.

tot despre narator: preainaltul care a creat lumea povestibila si este Narator. de gradul intai. asta pentru naratorul lui thomas mann. unul de gradul doi.

i was here, with me

noreply@blogger.com (Florentina) — Tue, 07 Apr 2009 15:52:00 +0000

noreply@blogger.com (Florentina) — Sat, 17 Jan 2009 20:21:00 +0000

il y a longtemps que je t'aime/ a la claire fontane

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 12 Jan 2009 01:18:00 +0000

m-a prins ora 3 pentru ca am vazut un film.
asta:

cred ca mult timp o sa treaca pana cand o sa vad altul la fel de reusit.
o vina asumata cu asupra de masura, cum se inteleg oamenii intre ei si cum se uita unii pe altii fara a se uita, despre cum se schimba recuperand crampeie de viata, doua surori, un oras de provincie care nu e un cimitir - cum sunt mai mereu orasele "mari". si nu, nu e despre eutanasie.
e primul film al lui ph. claudel. sper sa ii iasa toate la fel de bune. iar kristin scott thomas e de nerecunoscut.

de-aia o sa vina zorii peste mine. ritualul de trezire, de dupa alarma care nu ma mai urneste de mult din asternut: porumbei plimbandu-se grabit pe marginea de aluminiu a ferestrei. dar n-o sa functioneze nici asta - sau n-o sa fie nevoie, pentru ca se prea poate sa nu dorm deloc. sa incheiem cu piesa de pe generic (dar cu barbara):

noreply@blogger.com (Florentina) — Fri, 12 Dec 2008 08:46:00 +0000

bate vantul, o sa am musafiri, am de lucru si citesc o carte faina, cu un titlu destul de stupido-sentimentaloid, dar e despre adam si eva, sarpe si iehova.
etc.

asa...

noreply@blogger.com (Florentina) — Sat, 29 Nov 2008 22:51:00 +0000

alte buticuri. nu celelalte altele, altele-altele.
astept craciunul si-mi amintesc precis ce faceam in urma cu 5 ani exact pe 29 spre 30 noiembrie. in 2003, eram la roma, in camera de hotel, si beam vin rosu cu doua prietene, in compania adormita (de-a dreptul) a unui prieten. in sertarul noptierei am uitat cerceii mei preferati, singurii mei cercei dreptunghiulari de aur-- tributul adus romei de mine.
sunt bune bomboanele tres gioli!
am ramas in bucuresti ca sa votez. mda...
maine o sa ma duc la un film, singura. deja stiu ce cadouri voi lua pentru sarbatori.
mie mi-as fi luat un bilet la N.V. dar a fost.

pentru ca!

noreply@blogger.com (Florentina) — Fri, 07 Nov 2008 19:00:00 +0000

felurite feluri nelafel

noreply@blogger.com (Florentina) — Fri, 19 Sep 2008 20:59:00 +0000

am schimbat, odata cu domiciliul, si "buticurile". cel de-aici are fel de fel. e ca si cum as avea o antena smechera, inainte de '89, si as prinde bulgarii, ptr ca mai toate acele fel de fel sunt bulgaresti. minune, au si coca cola black.

aproape am terminat rezerva de filme almodovar si am trecut pe filme vechi. suddenly, last summer, cu scenariu de tennessee williams si gore vidal. de ce nu am auzit nimic de filmul asta pana acum? si de ce nu se mai fac astfel de filme? elizabeth taylor mi-e draga. nu joaca ea minunat, dar are talentul unor actrite de film mut: alura dramatica si chip expresiv-contorsionat in incercarea de a reda o traire launtrica de o subtilitate pe care n-o poate "dovedi". spun toate astea cu mare drag.

iar acum o sa-mi alung somnul cu un film nou, norvegian. reprise.

mai vedem...

noreply@blogger.com (Florentina) — Sat, 13 Sep 2008 18:26:00 +0000

oare nu-i orice poveste de dragoste care sfarseste rau asemenea povestii de dragoste dintre henric VIII si anne boleyn? dorinta lui de a avea un baiat care sa-i mosteneasca tronul nu-i altceva decat o boala, asemenea zecilor de alte boli pe care le poarta fiecare -- boli care, in cele din urma, inghit protagonistii mai oricarei povesti de dragoste. henric i-a promis ca va fi regina lui. hmm... barthes descrie foarte bine momentul in care printesa de cleves intelege ca a ajuns o femeie ca oricare alta.

evident, e putin probabil ca, pe langa repudierea primei sotii si a religiei in care se nascuse, sa-si fi insotit cererea in casatorie de implacabila conditie: un flacau, altfel iti va sta capul acolo unde-ti stau picioarele.

cu religia tarii, intre noi fie vorba, e o alta poveste. anne fusese educata in olanda si franta. henric insusi se pregatise, pana sa moara fratele-i mai mare, mostenitorul de drept al tronului, pentru o cariera ecleziastica. nu vorbim aici doar de doi oameni impulsivi, care-s gata sa-si vanda sufletul pentru a fi unul cu celalalt. sa nu fi avut ei nici urma de dorinta de a reforma crestinismul? si, chiar de nu ar fi avut, nu e casatoria lor, cu tot ceea ce a implicat, o dovada in plus ca, la 1500, in quattrocento care vasazica, era destul de corupt crestinismul oficial, dogmatic?

astept:

noreply@blogger.com (Florentina) — Sun, 07 Sep 2008 22:33:00 +0000

ziua de maine, cu nerabdare, ptr ca murray a fost fenomenal.
romanul barochisimului foarta.
sa am timp sa cutreier anticariatele dupa carti care nu se mai reediteaza dintr-o presupusa lipsa a cititorilor.
un nou film almodovar, produs, evident, de el deseo s.a.
sa plecam la campulung muscel ca sa bem vinuri in curtea lui miha si jo si sa gatim impreuna cu ei cofeturi frantuzesti si italienesti.

culmea

noreply@blogger.com (Florentina) — Fri, 22 Aug 2008 19:40:00 +0000

as vrea sa cred ca marele interpret din clipul urmator e incantat de cantecelul lui.
cred ca nu am vazut ceva mai penibil anul asta, dar suntem abia in august.
precizare: a "reprezentat" spania la eurovision.

knock knock

noreply@blogger.com (Florentina) — Fri, 22 Aug 2008 13:34:00 +0000

google despre fericirea conjugala

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 18 Aug 2008 19:16:00 +0000

se duce un chinez la ambasadorul roman si ii spune: "multumim romaniei pentru fericirea conjugala". reiese din articol (caci articol e, si nu banc) ca barbatul cu pricina a invatat dintr-un film de-al nostru cum sa se poarte la o intalnire. filmul in cauza, catalogat de andrei craciun drept "productie romantica", este, surprise, surprise, "ciprian porumbescu". nu stiu ce sa zic, da' ma-ndoiesc ca toata suflarea din china si-a ales filmul asta pe post de catalizator al fericirii conjugale. pe de alta parte, sunt convinsa ca de-a lungul timpului multi au fost chinezii care i-au spus 2-3 vorbe ambasadorului nostru, dar nu s-au bucurat de asa o atentie din partea presei centrale. altfel, e cumplit de trist ce se intampla in tara aia, si despre asta nu se scrie nimic in articolul cu fericirea conjugala -- in schimb se scrie despre o "stare stranie care acum amestecă, imună la manualele de istorie, comunismul cu capitalismul într-un cocktail înfloritor"... imuna, desigur, cum altfel... si infloritor, carevasazica...

sa vedem cu ce mai asociaza dragul de google fericirea conjugala, ca prea suna bine alaturarea asta struto-camileasca: cu x si y care o mimeaza (de 3 ori pe pagina 1, pentru ca de 7 ori ne sunt chinezii recunoscatori), cu adam si eva (sub crestini forever), cu othello si cu dostoievski -- aici se complica lucrurile putintel, pentru ca asa il prezinta RAO: "Primul său roman important, Crimă şi pedeapsă, vede lumina tiparului în 1866. În anul următor se recăsătoreşte, aflîndu-şi fericirea conjugală alături de Anna Smitkina."
nu comentez. opresc cautarile -- cine stie ce-as mai afla.

le miaow le miau le prrrrrr

noreply@blogger.com (Florentina) — Tue, 05 Aug 2008 11:28:00 +0000

Mel Blanc si-a imprumutat vocea urmatorilor: Bugs Bunny, Daffy Duck, Porky Pig, Sylvester the Cat, Tweety Bird, Foghorn Leghorn, Wile E. Coyote etc. (un timp, a fost si Ciocănitoarea Woody). A avut la un moment dat un accident de masina, a fost in coma cateva saptamani, pana cand un doctor l-a intrebat: "How are you today, Bugs Bunny?" (wikipedia citire)Nu aveam cum sa-l uit pe sarmantul Pepé Le Pew, ptr ca de dragul lui am pornit pe youtube asta seara.

oh, this tempestuos one... a pitiful case, is he not?

vreau sa stau aici !!!

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 16 Jun 2008 09:19:00 +0000

de-aici m-am intors ca sa votez. nu reusesc sa pricep cum se poate ca pe 15 iunie sa se voteze in felul asta in bucuresti.
ma intorc de unde am plecat: as putea trai intr-un asemenea loc, unde, inainte de a intra in casa, apuci sa vezi lumina soarelui. nu e patio, nici chiostro, dar are scari si un drum solid, de lemn, catre casa. mi-as pune si eu jaluzelele la uscat afara, transformand balustrada in fereastra.

Mi trema un poco il cor

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 16 Jun 2008 07:16:00 +0000

de ziua ei

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 09 Jun 2008 19:49:00 +0000

am vorbitara si-am stabilit ca urmatoarea destinatie va fi o alta planeta locuita. nu locuibila, cum e pe cale a se dovedi marte, ci locuita. avem sa cautam alte forme de viata.

Be kind rewind by ~FriXedAirwave on deviant ART

ca sa fie treaba treaba, plecam cu rachetutzele.

still life

noreply@blogger.com (Florentina) — Sat, 07 Jun 2008 12:36:00 +0000

Discover The Rolling Stones!

asta se canta inaintea serii dinaintea noptii in care nu s-a-ntamplat nimic

noreply@blogger.com (Florentina) — Sat, 31 May 2008 00:52:00 +0000

cinci-sase ani, tigancusa si frumoasa, codite impletite. privire de copil pierdut. numai ca nu e copil pierdut, e negustoreasa. vinde 3 cartoane la 5 lei.

de la 11.30, o masina are alarma pornita. e 4. nu mai pot tine castile in urechi, pe eustache-l dor trompele de atata muzica. e noapte. face ca multe broaste la un loc. eu vreau sa citesc curiozitati estetice si nu pot s-a stricat alarma de vreo ora - suna altfel, ca o singura broasca la un loc, maniaca si afona. eu cred ca le-a omorat pe celelalte broaste. din cand in cand fluiera. admirativ si din ce in ce mai des.

film cu actori prosti: toti joaca de parca ar fi niste figuranti. se vede ca ei cu filmul asta achita niste facturi. isi asteapta rolul decisiv; cel pe care il joaca acum, ca sa aiba ceva bani de buzunar, nu merita luat in serios. daca as crede de-adevaratelea asta, ar insemna ca nu exista oameni netalentati, ci doar neconvinsi si, prin asta, neconvingatori.

si oare dimineata la 8 iar se-nfiinteaza oamenii care scot borduri si fac mult zgomot?

aventurile noastre

noreply@blogger.com (Florentina) — Fri, 30 May 2008 21:47:00 +0000

jacques si stapanul sau e scrisa in cehoslovacia. e in trei timpi si-n trei acte, cu triunghiuri mereu mai ascutite.
personajele au aventuri "ridicol de asemanatoare". diderot, care se inspirase din sterne, il inspira pe kundera.
cronologic si geografic, inspiratia circula in felul urmator: Anglia, Franta, Cehoslovacia. adunate, oricum s-ar numi, unghiurile care devin mai ascutite sau mai obtuze insumeaza 180 de grade.
dincolo de orice reflectii privind "metafizica variatiunii", se simte ce ii apartine lui kundera, ca om al secolului 21.
rescrie finalul povestii Doamnei de La Pommeray, prin Jacques. or, Jacques este cel mai complex personaj, ascutit si obtuz in acelasi timp. el e cel care spune ca omul nu trebuie privit nici ca bestie, nici ca inger (ce pascalian, n'est-ce pas?). e revoltat de judecatile prea grabite, de finalurile "inchise", dupa fapta si rasplata. e asa de bun kundera, incat mai ca nu vezi cand apare un deus ex machina.
n-o sa ma intreb iar de ce scria mai bine kundera cand era acasa.

JACQUES (melancolic): Da, domnule, si eu gasesc ca-i foarte frumos.
STAPANUL (dupa un scurt joc de scena, trist): Atunci, Jacques... inainte!
Si porneste inapoi, spre fundul scenei, urmat de Jacques...

teveu nostru

noreply@blogger.com (Florentina) — Mon, 19 May 2008 22:05:00 +0000

am crezut ca s-a dus naibii. l-am neglijat si, de suparare, a predat armele si s-a inchis. dar nu, era din cauza prelungitorului care tocmai fusese scos din priza. acum e din nou in functiune, fara sonor. isi vede de-ale sale, autist. cand are sonor, iese uneori ceva amuzant. optimist, sententios, gnomic aproape, eliptic, fara sens.
"lucrurile frumoase dureaza la nesfarsit." / orange se ocupa de asta.
"succesul inseamna sa faci din pericol un joc fara riscuri."
"elibereaza-ti forta interioara."
"odata persil, mereu persil!"
in filme e chiar mai interesant.
"alt sacrificiu pentru zeul berii!"
"ethan, ce ma bucur ca esti aici! hai sa-ti fac niste oua!"
asa bucurie mai zic si eu! ajungi acasa, gasesti oamenii facand intrigi si, una-doua, te oferi sa... faci oua!... ca sa-ti pui bucuria la treaba. oare ii placeau lui ethan in mod deosebit mancarea asta atat de... nesofisticata?
ca veni vorba: ceva deosebit in ajun pe realitatea: meciul serii. cu ring si fete sumare care anunta rundele. cu scenete nesarate si actori nesarati. cu multi, foarte multi batrani in public, incurajati sa se manifeste zgomotos, ca la un meci de box. incredibil si grotesc ca un show de pe antena.

sa fim seriosi

noreply@blogger.com (Florentina) — Tue, 15 Apr 2008 18:27:00 +0000

coadă mare.

- ce ghişeu e ăsta domnişoară? e doişpe?
- nu ştiu, îmi pare rău.
- să-mi păstraţi rând, mă duc să mă interesez.

se întoarce. are ochelari, şaizeci şi ceva de ani, căciulă şi mulţi nervi.

- e doişpe!!!
- se prea poate...
- păi cum, dumneavoastră staţi la rând şi nu ştiţi ce ghişeu e?
- da.
- păi de ce?! nu v-aţi interesat şi dumneavoastră?
- nu mă interesează numărul ghişeului, ci faptul că aici îmi pot rezolva problema.
- daaaa? şi de ce nu vă interesează?
- doamnă, n-aveţi cu cine vă certa?
- pentru cultura ta generală trebuia să te interesezi.

apucaturi

noreply@blogger.com (Florentina) — Tue, 08 Apr 2008 20:55:00 +0000

tragi de o ata care scoate capul dintr-un pulover, si ai putea sa-l desiri pana la urma. asa ca tragi intr-adevar de ata, dar nu pana la capat, apoi de o alta, dintr-un alt pulover, si in felul asta iti tot strangi material pentru o impletitura multicolora. lucrurile vechi nu sunt vechituri pana nu-s uzate. iar cand tesatura se rareste, vezi prin ele si dincolo de ele.
nu-i dorinta de a face un lucru nou din mai multe lucruri vechi, nici macar nu e amanare a sfarsitului, e neputinta si pofta nestapanita de a tese intruna, fara sa desiri.
de fapt, all in all, incerci sa o scoti la capat, chiar daca asta inseamna ca de luni de zile nu reusesti sa citesti pana la capat nici o carte.

noreply@blogger.com (Florentina) — Sun, 23 Mar 2008 12:00:00 +0000

Apogeul zilei: in statia de metrou, apare un soi de lautar care isi chinuie acordeonul pe acorduri de ABBA: The Winner Takes It All.