ioi

2011-06-22T00:54:00.001+03:00

după ce termini o facultate românească (includ aici şi master, şi doctorat) nu poţi spune că eşti "competent" în ceva, nu, se cheamă că eşti autodidact. asta dacă, înainte de admitere, ai avut deja o bază, cât să îţi consolidezi întrucâtva discernământul. ca să îţi găseşti apoi singur nişte cărţi şi să nu le citeşti în cheia -- de cele mai multe ori falsă -- oferită de cei mai mulţi dintre profesori (în cazul în care unele dintre ele sunt în bibliografia vreunui curs).
aşa că termini o facultate şi nu eşti pregătit pentru nimic. pentru că mai nimeni nu ştie de ce predă acolo (dincolo de statut şi de ideea, atât de des nefericită, în cazul atâtora, de a fi "dascăl"), aşadar nimeni nu ştie despre ce anume vorbeşte şi dacă există o finalitate a informaţiilor livrate prin dictare. şi uite-aşa mai toţi absolvenţii, când se angajează, se duc unde se nimereşte şi sunt destul de mulţumiţi că au nimerit totuşi undeva şi că au şi ei un salariu cât să plătească întreţinerea şi restul facturilor. e greu să ajungi să crezi în meritul propriu, să ai o demnitate a profesiei pe care o practici, dacă nu ştii decât ce ţi-au livrat la cursuri cu nume pompoase nişte profesori a căror inspiraţie este epuizată complet imediat după conceperea titlului pe care cursul îl va avea scris frumos în orarul afişat la o săptămână sau mai bine după începerea anului universitar.

coşbuchianism

2011-03-10T22:34:00.003+02:00

cooorrect. statistici, pagini, linkuri, manualul, examenul, sesiunea, bucata de cremene, totul, ţvetaeva, rilke, pasternak, leonid, maurice,
ceva, castane, ceasul, oastea, oştirile, răgazul, zăgazurile -- rupte.
colega, eleva, machiajul, penajul, stiloul,
alcovul, brelocul, scrisoarea, Iosif, Mut-em-enet, Potifar, Iosif-el.
cambrarea, stupoarea, orice.
albastră, neocastă, glastră, fereastră, la oglindă.

Ce să fac? Unde-mi stă capul?

Grabnic, hai să-nchid dulapul.
(Să mă port să nu mă prindă.)

insula pustie & eriniile

2011-01-12T00:38:00.005+02:00

la urma urmelor, e foarte plăcut când citeşti o carte în care măcar una dintre voci îţi surâde amical şi te asigură, într-un fel sau altul, că tu eşti altfel decât personajele care-ţi sunt antipatice sau care fac greşeli peste greşeli şi doar mila autorului îi mai poate eventual scăpa de un sfârşit nefericit.

pentru că nu e un posibil prieten şi pentru că nu te ţine de mână şi nu te mângâie pe spate spunându-ţi cât de simpatic şi de bun eşti, Max Aue din Binevoitoarele are puţine şanse să se numere printre personajele preferate ale secolului ajuns acum la al doilea deceniu. iar cartea, apăsătoare, ca orice carte bună despre holocaust, are şi ea puţiiine şanse să ocupe 16,5x24 cm în geamantanul pe care, nu-i aşa, cu toţii îl avem gata pregătit pentru momentul în care vom fi nevoiţi să ne abandonăm vastele biblioteci pentru a ne retrage pe o insulă pustie, în compania a zece cărţi preferate. şi mai are şi aproape 1 000 de pagini...

Max nu e un narator care să te ţină de mână şi, la drept vorbind, în toată cartea nu există nici măcar o singură frază care să te facă să-ţi spui: "m-am gândit şi eu la asta, dar nu ştiam cum s-o pun în cuvinte" (cu varianta "aşa e, are dreptate"). adică nu dai de nimic care să te facă să te simţi bine cu tine sau cu celălalt, fie el şi personaj livresc, nu musai principal, dintr-un roman validat de goncourt şi de academia franceză. despre cum şi de ce se citesc aceste 1 000 de pagini fără plictis, în episodul următor.

la un adică & CCW

2010-12-22T02:05:00.002+02:00

apropo, am gasit azi in anticariatul din doamnei ceva care se numea dictionar invers si m-a derutat cumplit, apoi mi-a placut enorm si, in cele din urma, cautand niste cuvinte prin dansul, m-a derutat din nou si l-am lasat pe raftul de unde il culesesem, ca-mi dadea ameteli buchiseala invers alfabetica dupa care erau aranjate vorbele.

selectia si insiruirea cuvintelor avea ceva suprarealist cu totul. initial am crezut ca, din cine stie ce motive, au facutara un dictionar in care cuvintele sunt scrise dal fine al capo. si, cu aceasta nastrusnicie in minte, uitandu-ma in dictionar si picandu-mi ochii pe cuvinte totaaal nemaivazute-nemaiauzite-nemaipomenite, le citeam de-a-ndoaselea, dar tot n-aveau sens. cand am dat de rostul lor am fost incantata.

ma rog, carevasazica n-am inteles mai nimic, mi s-a parut ca era un listoi de cuvinte alese alandala care, cateva dintre ele, rimau. dar, cum nu stiam mare parte din ele, am ajuns la concluzia ca acele cuvinte nu exista si le pot asadar inventa eu, la o adica.

dar acum imi pare rau ca am cedat in fata nedumeririi unui dictionar fara definitii & counterclockwise, pentru ca exista pur si simplu cuvinte pe care nu le poti inventa de unul singur, desi ele exista deja.

oglinda & oglinjoara

2010-01-29T00:38:00.003+02:00

in urma cu 7 ani am spart 2 oglinzi in mai putin de 2 luni. asta seara oglinda a cazut de pe masa si nu s-a spart. au trecut 7 ani, totusi, era si timpul. ianuarie spre sfarsit e momentul perfect, aniversarea e aproape completa: se inchide mai mult decat oficial un cerc care a fost vicios la un moment dat.

cinematografissim

2009-09-08T00:22:00.006+03:00

regula e ca trailerul sa adune la un loc mai toate momentele reusite dintr-un film, de ajungi in cinema si te intrebi la ce te-ai mai transportat acoloşa. cu inglorious basterds e altfel: trailerul il nedreptateste. e despre dublul sens al unor obsesii: paramilitarii obsedati sa casapeasca nazisti, colectionari de scalpuri, de o parte, si nazistii obsedati de ale lor, pe de alta parte. iar obsesia principala, cea mai para si meta, este filmul. gorzo o explica bine.
ce nu am citit pana acum in nici o recenzie e ca filmul asta are un rafinament aparte, care aminteste, vag, ce-i drept, de barry lyndon-ul lui kubrick. actori excelenti (minus brad pitt) si scenariu excelent. exista ceva scene mai putin digerabile pentru un stomac subtire, dar hapurile-s hapuri. si totusi, vocea lui brad pitt isi joaca bine rolul. ar fi fost un bun actor de teatru radiofonic. filmul mut nu l-ar prinde.
asa stand lucrurile, din multe puncte de vedere a fost un an cinematografissim. si inca mai asteptam abrazos rotos & antichrist & limits of control. in aceasta ordine, care se poate sa fie si cea a aparitiei pe marile ecrane.

adaptare. pentru marile ecrane

2009-07-06T23:35:00.000+03:00

naratorul necreditabil isi descrie personajele doar asa cum le vede el. conditia credibilitatii, asadar: sa le descrie asa cum se vad ele, din propria lor perspectiva. a-i vedea pe ceilalti asa cum se vad ei. in primul rand.
iar pentru o autocredibilizare, personajele ar fi de preferat sa se poata ipostazia si altfel decat cum se vad ele. sa-i flateze putin si naratorului orgoliul.

tot despre narator: preainaltul care a creat lumea povestibila si este Narator. de gradul intai. asta pentru naratorul lui thomas mann. unul de gradul doi.

i was here, with me

2009-04-07T18:52:00.001+03:00

2009-01-17T22:21:00.001+02:00

il y a longtemps que je t'aime/ a la claire fontane

2009-01-12T03:18:00.006+02:00

m-a prins ora 3 pentru ca am vazut un film.
asta:

cred ca mult timp o sa treaca pana cand o sa vad altul la fel de reusit.
o vina asumata cu asupra de masura, cum se inteleg oamenii intre ei si cum se uita unii pe altii fara a se uita, despre cum se schimba recuperand crampeie de viata, doua surori, un oras de provincie care nu e un cimitir - cum sunt mai mereu orasele "mari". si nu, nu e despre eutanasie.
e primul film al lui ph. claudel. sper sa ii iasa toate la fel de bune. iar kristin scott thomas e de nerecunoscut.

de-aia o sa vina zorii peste mine. ritualul de trezire, de dupa alarma care nu ma mai urneste de mult din asternut: porumbei plimbandu-se grabit pe marginea de aluminiu a ferestrei. dar n-o sa functioneze nici asta - sau n-o sa fie nevoie, pentru ca se prea poate sa nu dorm deloc. sa incheiem cu piesa de pe generic (dar cu barbara):

2008-12-12T10:46:00.003+02:00

bate vantul, o sa am musafiri, am de lucru si citesc o carte faina, cu un titlu destul de stupido-sentimentaloid, dar e despre adam si eva, sarpe si iehova.
etc.

asa...

2008-11-30T00:51:00.004+02:00

alte buticuri. nu celelalte altele, altele-altele.
astept craciunul si-mi amintesc precis ce faceam in urma cu 5 ani exact pe 29 spre 30 noiembrie. in 2003, eram la roma, in camera de hotel, si beam vin rosu cu doua prietene, in compania adormita (de-a dreptul) a unui prieten. in sertarul noptierei am uitat cerceii mei preferati, singurii mei cercei dreptunghiulari de aur-- tributul adus romei de mine.
sunt bune bomboanele tres gioli!
am ramas in bucuresti ca sa votez. mda...
maine o sa ma duc la un film, singura. deja stiu ce cadouri voi lua pentru sarbatori.
mie mi-as fi luat un bilet la N.V. dar a fost.

pentru ca!

2008-11-07T21:00:00.003+02:00

felurite feluri nelafel

2008-09-19T23:59:00.003+03:00

am schimbat, odata cu domiciliul, si "buticurile". cel de-aici are fel de fel. e ca si cum as avea o antena smechera, inainte de '89, si as prinde bulgarii, ptr ca mai toate acele fel de fel sunt bulgaresti. minune, au si coca cola black.

aproape am terminat rezerva de filme almodovar si am trecut pe filme vechi. suddenly, last summer, cu scenariu de tennessee williams si gore vidal. de ce nu am auzit nimic de filmul asta pana acum? si de ce nu se mai fac astfel de filme? elizabeth taylor mi-e draga. nu joaca ea minunat, dar are talentul unor actrite de film mut: alura dramatica si chip expresiv-contorsionat in incercarea de a reda o traire launtrica de o subtilitate pe care n-o poate "dovedi". spun toate astea cu mare drag.

iar acum o sa-mi alung somnul cu un film nou, norvegian. reprise.

mai vedem...

2008-09-13T21:26:00.002+03:00

oare nu-i orice poveste de dragoste care sfarseste rau asemenea povestii de dragoste dintre henric VIII si anne boleyn? dorinta lui de a avea un baiat care sa-i mosteneasca tronul nu-i altceva decat o boala, asemenea zecilor de alte boli pe care le poarta fiecare -- boli care, in cele din urma, inghit protagonistii mai oricarei povesti de dragoste. henric i-a promis ca va fi regina lui. hmm... barthes descrie foarte bine momentul in care printesa de cleves intelege ca a ajuns o femeie ca oricare alta.

evident, e putin probabil ca, pe langa repudierea primei sotii si a religiei in care se nascuse, sa-si fi insotit cererea in casatorie de implacabila conditie: un flacau, altfel iti va sta capul acolo unde-ti stau picioarele.

cu religia tarii, intre noi fie vorba, e o alta poveste. anne fusese educata in olanda si franta. henric insusi se pregatise, pana sa moara fratele-i mai mare, mostenitorul de drept al tronului, pentru o cariera ecleziastica. nu vorbim aici doar de doi oameni impulsivi, care-s gata sa-si vanda sufletul pentru a fi unul cu celalalt. sa nu fi avut ei nici urma de dorinta de a reforma crestinismul? si, chiar de nu ar fi avut, nu e casatoria lor, cu tot ceea ce a implicat, o dovada in plus ca, la 1500, in quattrocento care vasazica, era destul de corupt crestinismul oficial, dogmatic?

astept:

2008-09-08T01:33:00.003+03:00

ziua de maine, cu nerabdare, ptr ca murray a fost fenomenal.
romanul barochisimului foarta.
sa am timp sa cutreier anticariatele dupa carti care nu se mai reediteaza dintr-o presupusa lipsa a cititorilor.
un nou film almodovar, produs, evident, de el deseo s.a.
sa plecam la campulung muscel ca sa bem vinuri in curtea lui miha si jo si sa gatim impreuna cu ei cofeturi frantuzesti si italienesti.

culmea

2008-08-22T22:40:00.004+03:00

as vrea sa cred ca marele interpret din clipul urmator e incantat de cantecelul lui.
cred ca nu am vazut ceva mai penibil anul asta, dar suntem abia in august.
precizare: a "reprezentat" spania la eurovision.

knock knock

2008-08-22T16:34:00.002+03:00

google despre fericirea conjugala

2008-08-18T22:16:00.007+03:00

se duce un chinez la ambasadorul roman si ii spune: "multumim romaniei pentru fericirea conjugala". reiese din articol (caci articol e, si nu banc) ca barbatul cu pricina a invatat dintr-un film de-al nostru cum sa se poarte la o intalnire. filmul in cauza, catalogat de andrei craciun drept "productie romantica", este, surprise, surprise, "ciprian porumbescu". nu stiu ce sa zic, da' ma-ndoiesc ca toata suflarea din china si-a ales filmul asta pe post de catalizator al fericirii conjugale. pe de alta parte, sunt convinsa ca de-a lungul timpului multi au fost chinezii care i-au spus 2-3 vorbe ambasadorului nostru, dar nu s-au bucurat de asa o atentie din partea presei centrale. altfel, e cumplit de trist ce se intampla in tara aia, si despre asta nu se scrie nimic in articolul cu fericirea conjugala -- in schimb se scrie despre o "stare stranie care acum amestecă, imună la manualele de istorie, comunismul cu capitalismul într-un cocktail înfloritor"... imuna, desigur, cum altfel... si infloritor, carevasazica...

sa vedem cu ce mai asociaza dragul de google fericirea conjugala, ca prea suna bine alaturarea asta struto-camileasca: cu x si y care o mimeaza (de 3 ori pe pagina 1, pentru ca de 7 ori ne sunt chinezii recunoscatori), cu adam si eva (sub crestini forever), cu othello si cu dostoievski -- aici se complica lucrurile putintel, pentru ca asa il prezinta RAO: "Primul său roman important, Crimă şi pedeapsă, vede lumina tiparului în 1866. În anul următor se recăsătoreşte, aflîndu-şi fericirea conjugală alături de Anna Smitkina."
nu comentez. opresc cautarile -- cine stie ce-as mai afla.

le miaow le miau le prrrrrr

2008-08-05T14:28:00.007+03:00

Mel Blanc si-a imprumutat vocea urmatorilor: Bugs Bunny, Daffy Duck, Porky Pig, Sylvester the Cat, Tweety Bird, Foghorn Leghorn, Wile E. Coyote etc. (un timp, a fost si Ciocănitoarea Woody). A avut la un moment dat un accident de masina, a fost in coma cateva saptamani, pana cand un doctor l-a intrebat: "How are you today, Bugs Bunny?" (wikipedia citire)Nu aveam cum sa-l uit pe sarmantul Pepé Le Pew, ptr ca de dragul lui am pornit pe youtube asta seara.

oh, this tempestuos one... a pitiful case, is he not?

vreau sa stau aici !!!

2008-06-16T12:19:00.006+03:00

de-aici m-am intors ca sa votez. nu reusesc sa pricep cum se poate ca pe 15 iunie sa se voteze in felul asta in bucuresti.
ma intorc de unde am plecat: as putea trai intr-un asemenea loc, unde, inainte de a intra in casa, apuci sa vezi lumina soarelui. nu e patio, nici chiostro, dar are scari si un drum solid, de lemn, catre casa. mi-as pune si eu jaluzelele la uscat afara, transformand balustrada in fereastra.

Mi trema un poco il cor

2008-06-16T10:16:00.000+03:00

de ziua ei

2008-06-09T22:49:00.002+03:00

am vorbitara si-am stabilit ca urmatoarea destinatie va fi o alta planeta locuita. nu locuibila, cum e pe cale a se dovedi marte, ci locuita. avem sa cautam alte forme de viata.

Be kind rewind by ~FriXedAirwave on deviant ART

ca sa fie treaba treaba, plecam cu rachetutzele.

still life

2008-06-07T15:36:00.005+03:00

Discover The Rolling Stones!

asta se canta inaintea serii dinaintea noptii in care nu s-a-ntamplat nimic

2008-05-31T03:52:00.007+03:00

cinci-sase ani, tigancusa si frumoasa, codite impletite. privire de copil pierdut. numai ca nu e copil pierdut, e negustoreasa. vinde 3 cartoane la 5 lei.

de la 11.30, o masina are alarma pornita. e 4. nu mai pot tine castile in urechi, pe eustache-l dor trompele de atata muzica. e noapte. face ca multe broaste la un loc. eu vreau sa citesc curiozitati estetice si nu pot s-a stricat alarma de vreo ora - suna altfel, ca o singura broasca la un loc, maniaca si afona. eu cred ca le-a omorat pe celelalte broaste. din cand in cand fluiera. admirativ si din ce in ce mai des.

film cu actori prosti: toti joaca de parca ar fi niste figuranti. se vede ca ei cu filmul asta achita niste facturi. isi asteapta rolul decisiv; cel pe care il joaca acum, ca sa aiba ceva bani de buzunar, nu merita luat in serios. daca as crede de-adevaratelea asta, ar insemna ca nu exista oameni netalentati, ci doar neconvinsi si, prin asta, neconvingatori.

si oare dimineata la 8 iar se-nfiinteaza oamenii care scot borduri si fac mult zgomot?

aventurile noastre

2008-05-31T00:47:00.010+03:00

jacques si stapanul sau e scrisa in cehoslovacia. e in trei timpi si-n trei acte, cu triunghiuri mereu mai ascutite.
personajele au aventuri "ridicol de asemanatoare". diderot, care se inspirase din sterne, il inspira pe kundera.
cronologic si geografic, inspiratia circula in felul urmator: Anglia, Franta, Cehoslovacia. adunate, oricum s-ar numi, unghiurile care devin mai ascutite sau mai obtuze insumeaza 180 de grade.
dincolo de orice reflectii privind "metafizica variatiunii", se simte ce ii apartine lui kundera, ca om al secolului 21.
rescrie finalul povestii Doamnei de La Pommeray, prin Jacques. or, Jacques este cel mai complex personaj, ascutit si obtuz in acelasi timp. el e cel care spune ca omul nu trebuie privit nici ca bestie, nici ca inger (ce pascalian, n'est-ce pas?). e revoltat de judecatile prea grabite, de finalurile "inchise", dupa fapta si rasplata. e asa de bun kundera, incat mai ca nu vezi cand apare un deus ex machina.
n-o sa ma intreb iar de ce scria mai bine kundera cand era acasa.

JACQUES (melancolic): Da, domnule, si eu gasesc ca-i foarte frumos.
STAPANUL (dupa un scurt joc de scena, trist): Atunci, Jacques... inainte!
Si porneste inapoi, spre fundul scenei, urmat de Jacques...

teveu nostru

2008-05-20T01:05:00.007+03:00

am crezut ca s-a dus naibii. l-am neglijat si, de suparare, a predat armele si s-a inchis. dar nu, era din cauza prelungitorului care tocmai fusese scos din priza. acum e din nou in functiune, fara sonor. isi vede de-ale sale, autist. cand are sonor, iese uneori ceva amuzant. optimist, sententios, gnomic aproape, eliptic, fara sens.
"lucrurile frumoase dureaza la nesfarsit." / orange se ocupa de asta.
"succesul inseamna sa faci din pericol un joc fara riscuri."
"elibereaza-ti forta interioara."
"odata persil, mereu persil!"
in filme e chiar mai interesant.
"alt sacrificiu pentru zeul berii!"
"ethan, ce ma bucur ca esti aici! hai sa-ti fac niste oua!"
asa bucurie mai zic si eu! ajungi acasa, gasesti oamenii facand intrigi si, una-doua, te oferi sa... faci oua!... ca sa-ti pui bucuria la treaba. oare ii placeau lui ethan in mod deosebit mancarea asta atat de... nesofisticata?
ca veni vorba: ceva deosebit in ajun pe realitatea: meciul serii. cu ring si fete sumare care anunta rundele. cu scenete nesarate si actori nesarati. cu multi, foarte multi batrani in public, incurajati sa se manifeste zgomotos, ca la un meci de box. incredibil si grotesc ca un show de pe antena.

sa fim seriosi

2008-04-15T21:27:00.002+03:00

coadă mare.

- ce ghişeu e ăsta domnişoară? e doişpe?
- nu ştiu, îmi pare rău.
- să-mi păstraţi rând, mă duc să mă interesez.

se întoarce. are ochelari, şaizeci şi ceva de ani, căciulă şi mulţi nervi.

- e doişpe!!!
- se prea poate...
- păi cum, dumneavoastră staţi la rând şi nu ştiţi ce ghişeu e?
- da.
- păi de ce?! nu v-aţi interesat şi dumneavoastră?
- nu mă interesează numărul ghişeului, ci faptul că aici îmi pot rezolva problema.
- daaaa? şi de ce nu vă interesează?
- doamnă, n-aveţi cu cine vă certa?
- pentru cultura ta generală trebuia să te interesezi.

apucaturi

2008-04-08T23:55:00.004+03:00

tragi de o ata care scoate capul dintr-un pulover, si ai putea sa-l desiri pana la urma. asa ca tragi intr-adevar de ata, dar nu pana la capat, apoi de o alta, dintr-un alt pulover, si in felul asta iti tot strangi material pentru o impletitura multicolora. lucrurile vechi nu sunt vechituri pana nu-s uzate. iar cand tesatura se rareste, vezi prin ele si dincolo de ele.
nu-i dorinta de a face un lucru nou din mai multe lucruri vechi, nici macar nu e amanare a sfarsitului, e neputinta si pofta nestapanita de a tese intruna, fara sa desiri.
de fapt, all in all, incerci sa o scoti la capat, chiar daca asta inseamna ca de luni de zile nu reusesti sa citesti pana la capat nici o carte.

2008-03-23T14:00:00.002+02:00

Apogeul zilei: in statia de metrou, apare un soi de lautar care isi chinuie acordeonul pe acorduri de ABBA: The Winner Takes It All.

comincia gioco

2008-03-21T00:44:00.003+02:00

dragii moşului,
există reguli. fixe şi clare.
începe jocul.
ei sunt cei care ţipă.
pierde puncte cel căruia îi e frică sau îşi doreşte prea multe - acadele, o felie de pâine cu marmeladă a tutti costi -, cel căruia îi e dor de părinţi.
lascia fare... oggi giocchiamo il nascondino.

capisci?
în fiecare dimineaţă, asta:

"puteam să fiu un dandy brit..."

2008-02-13T01:02:00.000+02:00

Romantic, iar nu rococo,
în ciuda pasului şi-a taliei,-
ca Byron, Shelley, Keats& Co,
aş fi fost mirele Italiei

prin care, palid musafir,
aş fi plimbat un spleen albastru,
purtînd inele de safir
pe degete de alabastru...

(şerban foarţă)

Aussi simple que ça...

2008-02-12T23:43:00.000+02:00

sapte nobile florentine si trei tineri de vaza.
rodii de persia, rom de jamaica si mal du siècle.
vin din tara in care "oc" inseamna da. merlot, anume.

topica

2007-12-28T00:26:00.000+02:00

doar un clip, pentru azi

hai sa fie doua, ca nu suntem doar veseli. sau sa zic altfel, de ex: "ca doar nu suntem veseli"?

maps of marlboro (light) county

2007-12-24T23:17:00.000+02:00

nu te plictisesti la semafoare si te bucuri ca magazinele sunt deschise duminica, asa cum te bucuri cand gasesti masa la fumatori. urban landscape: intre asfalt si jeep, 3 vrabii topainde. conservatorul marghiloman, picurat cu rom, s-a preschimbat in cafea sorbita cu gand lenes, de oprit clipa, cu ochii la o cutie enorma si rosie din alte timpuri, care le-a apartinut unor oameni cumparatori de bomboane si rahat in cantitati industriale. stiau a-si indulci zilele si parca invatam si noi, postmoderne, dar foarte interbelice. cu tigara in mana dreapta, tinuta la inaltime, purtam pungi usoare, dar multe si pline de frumusenii pe care le-am luat pentru noi, cu gand sarbatoresc. nimic nu seamana cu bucurestiul de dinaintea craciunului: frig gri si magazine pline, in care toate se potrivesc cuiva.

creioane colorate

2007-12-14T03:58:00.001+02:00

abia dupa 5 ore si 4 pahare de vin a devenit ziua de ieri suportabila.

mituri instrumentate pentru a demitiza. in mod insinuant si oblu. de fapt, nisipurile sunt miscatoare si inca nu e clar daca ne inghit sau daca, printr-o sfidare a locurilor comune (cu un potential periculos), se vor aseza.

topos

2007-12-02T23:05:00.000+02:00

este acasa. cu lucruri care iti plac si altele care te agaseaza, dar devin cumva si ale tale. ca o casa mica, a carei usa este inramata de flori ciclam. ca o casa anosta, salvata de o gradina fara vreo ordine aparenta, dar extrem de fermecatoare in rigoarea ei nordica. mereu sapte zile in care recream lumea. ne-am uitat la tot ce am facut si iata ca erau foarte bune. astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata.

marin sorescu

2007-12-02T21:49:00.000+02:00

Ganditor si cu mainile la spate
Merg pe calea ferata,
Drumul cel mai drept
Cu putinta.
Din spatele meu, cu viteza,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren - martor mi-e Zenon batranul -
Nu ma va ajunge nicodata,
Pentru ca eu mereu voi avea un avans
Fata de lucrurile care nu gandesc.
Sau chiar daca, brutal,
Va trece peste mine,
Intodeauna se va gasi un om
Care sa mearga in fata lui
Plin de ganduri
Si cu mainile la spate.
Ca mine acum
In fata mostrului negru
Care se apropie cu o viteza inspaimantatoare,
Si care nu ma va ajunge
Niciodata

din noianul de talente

2007-10-25T01:10:00.000+03:00

exista urmatorul anunt la o patiserie -- in masura in care o asemenea baraca merita un nume cu rezonante frantuzesco-apetisante.

ANGAJAM MODELATOR DE COVRIGI.

(da, cu aceasta ocaziune iar am recapatat "simtul majusculelor", dar intr-un alt fel decat mai adineauri)

nu este delicios? nu simti ca ai un talent in minus cand, pansiv, iesi de la metrou si vezi un asa apel? nu te simti mic? nu te chircesti ca un covrig?

mai mult: deasupra intrarii la metrou (stiu, zice-i-se "gura", dar mai bine lasa) , vizavi de sus-numita patiserie, e un maaare anunt publicitar, ptr ce nu pot sa tiu minte, pe care sta scris: "aici l-am intalnit prima oara pe X". asa ceva. X fiind un nume pe care nu il dau, discreta fiind si nevrand sa rascolesc pe nimeni ;) or, nu poci sa nu ma-ntreb: daca, totusi, niste suflete suferinde, minti ratacite incearca sa uite un anume X si vad zi de zi tampenia aia cocotata? amuzant intr-un trist fel. s-or fi intalnit cand raspundeau apelului ptr jobul de modelator de covrigi. cu mac, sare sau susan?

cum am recapatat simtul majusculelor

2007-10-25T01:05:00.000+03:00

Un fel de plutire. Ezitare. Daca eu sunt visul tau, tu esti visul meu. The necessary push. A little magic.

Simte ca nu mai e in spatele lui sau este privirea lui Orfeu? Privirea care des-fiinteaza.

- Credea ca te cunoaste?
- Credea ca ma iubeste.

Recunoasterea. Pana cand poti recunoaste ceva ce cunosti din tine? Cand uiti, de ce uiti? Cand esti uitat, de ce esti uitat? Inelul -- ca simbol, pentru recunoastere. Ea nu pastreaza insa jumatate din el, si atunci...
Si scriitorul-sot care creeaza totul. E dinainte scris. Cineva, cel pe care il iubesti dintotdeauna, iti creeaza mirajul celuilalt.
Iar Iubirea aduce sabia, nu pacea.

Filmul, nu uitati, e o inchipuire. Dar tot doare.

toate panzele sus

2007-10-12T23:29:00.002+03:00

vant. si-mi vine sa spun: please excuse me, gentlemen, i must go and place a bet...
merele se transforma in cidru aici, dar pana atunci aduna zburatoare.

A Martian Sends a Postcard Home

2007-10-02T23:00:00.000+03:00

Caxtons are mechanical birds with many wings and some are treasured for their markings-- they cause the eyes to melt or the body to shriek without pain. I have never seen one fly, but sometimes they perch on the hand. Mist is when the sky is tired of flight and rests its soft machine on the ground: then the world is dim and bookish like engravings under tissue paper. Rain is when the earth is television. It has the properites of making colours darker. Model T is a room with the lock inside -- a key is turned to free the world for movement, so quick there is a film to watch for anything missed. But time is tied to the wrist or kept in a box, ticking with impatience. In homes, a haunted apparatus sleeps, that snores when you pick it up. If the ghost cries, they carry it to their lips and soothe it to sleep with sounds. And yet, they wake it up deliberately, by tickling with a finger. Only the young are allowed to suffer openly. Adults go to a punishment room with water but nothing to eat. They lock the door and suffer the noises alone. No one is exempt and everyone's pain has a different smell. At night, when all the colours die, they hide in pairs and read about themselves -- in colour, with their eyelids shut.
(Craig RAINE)

2007-08-29T12:49:00.000+03:00

"Cînd m-am pomenit singur acasă, aducîndu-mi aminte că făcusem un drum după-amiază cu Albertine, că voi cina poimîine cu doamna de Guermantes şi trebuie să răspund unei scrisori a Gilbertei, trei femei pe care le iubisem, mi-am spus că viaţa noastră socială este ca atelierul unui artist, plin de schiţe lăsate în părăsire, în care am crezut un moment că ne-am putea fixa nevoia unei mari dragoste, dar nu m-am gîndit că, uneori, dacă schiţa nu e prea veche, se poate întîmpla să o reluăm şi să facem din ea o operă cu totul alta şi poate chiar mai însemnată decît aceea pe care o plănuisem la început." (M. Proust, Guermantes)

dependenta

2007-08-29T12:26:00.000+03:00

eu le spun buticuri. cel mai interesant este pe o straduta paralela cu a mea. cand mi-e dor de sinceritate, la buticul asta ma duc. intreb daca au paine, desi stiu ca "nu tinem", iau o sticla de apa sau de suc. cea care vinde e fumatoare. are un calculator pe masuta, cu stanga joaca solitary, cu dreapta tine tigara. are si o masa afara, cu scrumiera si 2-3 tigari stinse in ea. la prima vedere, e antipatica. de fapt, e genul de persoana care nici la 50 de ani nu tine neaparat sa-i fie cuiva pe plac. nici macar de dragul vanzarilor. iar mie tocmai de-asta imi e simpatica. isi etaleaza umorile, nu are izbucniri pentru ca este un vulcan mereu activ. azi am surprins-o intr-un moment de bunavointa maxima. tot asa era, jumate absenta si indispusa. sunt mereu foarte amabila si zambitoare cand ii vorbesc. iar ea ma priveste intrigata, de parca ar vrea sa ma intrebe: "ce joc faci?". si am nevoie din cand in cand de camera aia mica si burdusita, pentru ca e singurul loc din care imi pot lua doza de sinceritate.

moon river

2007-08-22T02:01:00.001+03:00

foile suprapuse ale cartii devenite corso pentru o musca destul de uratica in felul ei. pe cartea din care traduc. in care se spune ca ne e mai frica de partea divina din noi decat de aia demonica. delicatese turcesti, carti carti carti, foi foi foi pe tot biroul. doar cafeaua la nisip mai lipseste.

pauza pentru preparare de cafea la minut. ca doar nisipul masoara si el timpul. izomorfism? ventilator pornit. din castile lasate pe birou clipoceste muzica. zaharul nu s-a topit, iar frisca de deasupra am baut-o in graba. fierbinte apa, dar nu cat sa dizolve cristalele de zahar si de ness. mi-e pofta (da, pentru ca vorbim aici de niste delicatese si delicii) de roman american in care oamenii se intampla. un mic dejun la tiffany. carti pe care ti-ai dori sa le citesti inca o data pentru prima oara. si inca o data si inca o data, mereu pentru prima oara.

era si la capote o pisica, nu-i asa? cat.

iar musca se asezase pe delete. cred ca e bolnava. am dat-o la o parte cu degetul si nu a zburat - ne-am imprietenit?

de vorba

2007-08-18T09:53:00.000+03:00

conversatie cu D., care spune ca e mult mai e mai natural să treci incoerent, arbitrar dintr-o lume într-alta, decat cu ochii deschisi, dornic sa fii cat mai constient. am ramas datoare la capitolul itaca si viclenia lui ulise. seriozitatea mea accentuata. si naivitatile de care nu pot scapa.

cu provizii de tigari si toata gama de sucuri, ceaiuri si alcooluri, singura acasa.

"Dean took out other pictures. I realized these were all the snapshots which our children would look at someday with wonder, thinking their parents had lived smooth, well-ordered, stabilised-within-the-photo lives and got up in the morning to walk proudly on the sidewalks of life, never dreaming the raggedy madness and riot of our actual lives, our actual night, the hell of it, the senseless nightmare road. All of it inside endless and beginningless emptiness. Pitiful forms of ignorance." (Jack Kerouac, On the Road)

"scriu gratuit un vers hieratic"

2007-08-10T22:32:00.000+03:00

am laptop! mama si tata, pentru ziua mea, care urmeaza. si cu asta am terminat vestile bune.

iar vesti rele nu am. pentru ca nu am primit. ca sa imi pun la incercare jocul cu semnele, am fortat iar nota. nici o veste inseamna nici o veste, nu e nimic rau in asta. e rau cand primesc vesti si incep sa nu mai inteleg nimic. sa nu primesc -- va fi mai bine.

numai ca acum citesc kafavis si nu am mare chef sa scriu. nu prea mai inteleg de ce imi placea in adolescenta. adica inca imi spune ceva, dar... ii si lipsesc multe alte atribute. seamana cu tagore, sententios, e un "intelept" senzual.

copy & paste, prin urmare.

dar din barbu, pentru ca e la polul opus, senzualitatea rece a gandului:

deci, versul meu, legat in largi turbane,

de lanci zbarlit, ca teasta unei cegi,

cu albele-i prapastii si capcane

si munti opiomani, nu-l intelegi!

in rest, ma gandesc la metoda reducerii la absurd. din cauza cartii pe care o traduc si a lucrurilor care se tot intampla de la o vreme incoace, fara sa inteleg mare lucru din ele. daca presupunem ca teza este falsa, iar concluzia la care ajungem este absurda, inseamna ca teza este adevarata. doamne, ce simplu ar fi sa rezolvam totul prin matematica! dar daca procedezi invers? presupui ca teza e adevarata si te trezesti in plin absurd? daca e doar un exercitiu, o iei imediat de la capat. dar daca te-ai pus pe tine acolo...

fara poezie lenesa. sa ramanem in matematici.

+ / -

2007-08-07T00:00:00.000+03:00

cand totul merge aiurea, semnele sunt bune. ceasul este 13.13 sau 00.00 sau, mai rau, 17.07 intr-o zi de 17/07/07. ca sa nu mai vorbesc despre celelalte semne pe care le inventez de una singura, bazandu-ma pe faptul ca ar fi cel mai putin probabil ca, de exemplu, intorcandu-ma spre casa, sa gasesc o agrafa pe care am pierdut-o de dimineata. intrebare: daca agrafa a fost strivita de rotile unei masini, mai conteaza? nu este semn rau? oricum ar fi, cand vine confirmarea, realizez ca este o tampenie sa-mi pun tot felul de semne intr-o zi, "borne", coincidente stranii, la urma urmei, pe care le astept pentru ca nu stiu ce altceva mai e de asteptat. in schimb, cand se intampla exact invers si semnul ar fi negativ, apare frustrarea, dar si satisfactia ca negativismul meu este confirmat. asa ca nu sunt cu nimic mai linistita nici intr-un caz, nici in celalalt. e doar semnul unor obsesii de care nu pot sa scap, al unor anxietati pe care incerc sa le potolesc, fie si apeland la tot felul de trucuri de a caror naivitate sunt perfect constienta.
P.S. (merge si pentru edidare "post postare"?) am vazut, mesajul a fost consemnat ca fiind scris la 00:00... mda...

sevraj

2007-08-05T01:19:00.000+03:00

intre timp, feist & (my)co:

who can be sure of anything through the distance that keeps you from knowing the truth

tell them the fairytale gone bad

i carry the sun in a golden cup, the moon in a silver bag.

A.E.I.O.U.

2007-07-31T03:23:00.000+03:00

daca as mai avea un motan, nu l-as vrea alb. din lipsa de instinct de adaptare la realitate, din surplus de culori existente si mult prea reale nu l-as vrea alb : in functie de momentul din zi sau din noapte sau din mine, mi l-as imagina in toate culorile pamantului, marii, nisipului, brizei, copacilor, frunzelor, florilor, adica in toate culorile vazului, mirosului, ale auzului si ale pipaitului care nu are motive de urlat "este!"

i-as pune numele ob-la-di ca sa-mi aduca aminte de parcul tabacariei prefacut in albion sau de sinaia regala. iar cand m-ar necaji i-as spune ob-la-da ca sa inteleaga prapastia dintre vocale si greutatea lor.

doar ptr ca, teoretic, albul cuprinde tot? ar fi deci perfect sau perfectionist? adica sa am tocmai eu un motan cu vocatie enciclopedica? m-ar obliga sa-i zic cantemir... de dragul academiei (regala sa fi fost si ea?) din berlin...

(nu, nu -- doar sinaia e regala. si numai la ceas de seara.)