cinematografissim

regula e ca trailerul sa adune la un loc mai toate momentele reusite dintr-un film, de ajungi in cinema si te intrebi la ce te-ai mai transportat acoloşa. cu inglorious basterds e altfel: trailerul il nedreptateste. e despre dublul sens al unor obsesii: paramilitarii obsedati sa casapeasca nazisti, colectionari de scalpuri, de o parte, si nazistii obsedati de ale lor, pe de alta parte. iar obsesia principala, cea mai para si meta, este filmul. gorzo o explica bine.
ce nu am citit pana acum in nici o recenzie e ca filmul asta are un rafinament aparte, care aminteste, vag, ce-i drept, de barry lyndon-ul lui kubrick. actori excelenti (minus brad pitt) si scenariu excelent. exista ceva scene mai putin digerabile pentru un stomac subtire, dar hapurile-s hapuri. si totusi, vocea lui brad pitt isi joaca bine rolul. ar fi fost un bun actor de teatru radiofonic. filmul mut nu l-ar prinde.
asa stand lucrurile, din multe puncte de vedere a fost un an cinematografissim. si inca mai asteptam abrazos rotos & antichrist & limits of control. in aceasta ordine, care se poate sa fie si cea a aparitiei pe marile ecrane.

il y a longtemps que je t'aime/ a la claire fontane

m-a prins ora 3 pentru ca am vazut un film.
asta:

cred ca mult timp o sa treaca pana cand o sa vad altul la fel de reusit.
o vina asumata cu asupra de masura, cum se inteleg oamenii intre ei si cum se uita unii pe altii fara a se uita, despre cum se schimba recuperand crampeie de viata, doua surori, un oras de provincie care nu e un cimitir - cum sunt mai mereu orasele "mari". si nu, nu e despre eutanasie.
e primul film al lui ph. claudel. sper sa ii iasa toate la fel de bune. iar kristin scott thomas e de nerecunoscut.

de-aia o sa vina zorii peste mine. ritualul de trezire, de dupa alarma care nu ma mai urneste de mult din asternut: porumbei plimbandu-se grabit pe marginea de aluminiu a ferestrei. dar n-o sa functioneze nici asta - sau n-o sa fie nevoie, pentru ca se prea poate sa nu dorm deloc. sa incheiem cu piesa de pe generic (dar cu barbara):

Aussi simple que ça...

sapte nobile florentine si trei tineri de vaza.
rodii de persia, rom de jamaica si mal du siècle.
vin din tara in care "oc" inseamna da. merlot, anume.

cum am recapatat simtul majusculelor

Un fel de plutire. Ezitare. Daca eu sunt visul tau, tu esti visul meu. The necessary push. A little magic.

Simte ca nu mai e in spatele lui sau este privirea lui Orfeu? Privirea care des-fiinteaza.

- Credea ca te cunoaste?
- Credea ca ma iubeste.

Recunoasterea. Pana cand poti recunoaste ceva ce cunosti din tine? Cand uiti, de ce uiti? Cand esti uitat, de ce esti uitat? Inelul -- ca simbol, pentru recunoastere. Ea nu pastreaza insa jumatate din el, si atunci...
Si scriitorul-sot care creeaza totul. E dinainte scris. Cineva, cel pe care il iubesti dintotdeauna, iti creeaza mirajul celuilalt.
Iar Iubirea aduce sabia, nu pacea.

Filmul, nu uitati, e o inchipuire. Dar tot doare.