aventurile noastre

jacques si stapanul sau e scrisa in cehoslovacia. e in trei timpi si-n trei acte, cu triunghiuri mereu mai ascutite.
personajele au aventuri "ridicol de asemanatoare". diderot, care se inspirase din sterne, il inspira pe kundera.
cronologic si geografic, inspiratia circula in felul urmator: Anglia, Franta, Cehoslovacia. adunate, oricum s-ar numi, unghiurile care devin mai ascutite sau mai obtuze insumeaza 180 de grade.
dincolo de orice reflectii privind "metafizica variatiunii", se simte ce ii apartine lui kundera, ca om al secolului 21.
rescrie finalul povestii Doamnei de La Pommeray, prin Jacques. or, Jacques este cel mai complex personaj, ascutit si obtuz in acelasi timp. el e cel care spune ca omul nu trebuie privit nici ca bestie, nici ca inger (ce pascalian, n'est-ce pas?). e revoltat de judecatile prea grabite, de finalurile "inchise", dupa fapta si rasplata. e asa de bun kundera, incat mai ca nu vezi cand apare un deus ex machina.
n-o sa ma intreb iar de ce scria mai bine kundera cand era acasa.

JACQUES (melancolic): Da, domnule, si eu gasesc ca-i foarte frumos.
STAPANUL (dupa un scurt joc de scena, trist): Atunci, Jacques... inainte!
Si porneste inapoi, spre fundul scenei, urmat de Jacques...

creioane colorate

abia dupa 5 ore si 4 pahare de vin a devenit ziua de ieri suportabila.

mituri instrumentate pentru a demitiza. in mod insinuant si oblu. de fapt, nisipurile sunt miscatoare si inca nu e clar daca ne inghit sau daca, printr-o sfidare a locurilor comune (cu un potential periculos), se vor aseza.

moon river

foile suprapuse ale cartii devenite corso pentru o musca destul de uratica in felul ei. pe cartea din care traduc. in care se spune ca ne e mai frica de partea divina din noi decat de aia demonica. delicatese turcesti, carti carti carti, foi foi foi pe tot biroul. doar cafeaua la nisip mai lipseste.

pauza pentru preparare de cafea la minut. ca doar nisipul masoara si el timpul. izomorfism? ventilator pornit. din castile lasate pe birou clipoceste muzica. zaharul nu s-a topit, iar frisca de deasupra am baut-o in graba. fierbinte apa, dar nu cat sa dizolve cristalele de zahar si de ness. mi-e pofta (da, pentru ca vorbim aici de niste delicatese si delicii) de roman american in care oamenii se intampla. un mic dejun la tiffany. carti pe care ti-ai dori sa le citesti inca o data pentru prima oara. si inca o data si inca o data, mereu pentru prima oara.

era si la capote o pisica, nu-i asa? cat.

iar musca se asezase pe delete. cred ca e bolnava. am dat-o la o parte cu degetul si nu a zburat - ne-am imprietenit?