la urma urmelor, e foarte plăcut când citeşti o carte în care măcar una dintre voci îţi surâde amical şi te asigură, într-un fel sau altul, că tu eşti altfel decât personajele care-ţi sunt antipatice sau care fac greşeli peste greşeli şi doar mila autorului îi mai poate eventual scăpa de un sfârşit nefericit.
pentru că nu e un posibil prieten şi pentru că nu te ţine de mână şi nu te mângâie pe spate spunându-ţi cât de simpatic şi de bun eşti, Max Aue din Binevoitoarele are puţine şanse să se numere printre personajele preferate ale secolului ajuns acum la al doilea deceniu. iar cartea, apăsătoare, ca orice carte bună despre holocaust, are şi ea puţiiine şanse să ocupe 16,5x24 cm în geamantanul pe care, nu-i aşa, cu toţii îl avem gata pregătit pentru momentul în care vom fi nevoiţi să ne abandonăm vastele biblioteci pentru a ne retrage pe o insulă pustie, în compania a zece cărţi preferate. şi mai are şi aproape 1 000 de pagini...
Max nu e un narator care să te ţină de mână şi, la drept vorbind, în toată cartea nu există nici măcar o singură frază care să te facă să-ţi spui: "m-am gândit şi eu la asta, dar nu ştiam cum s-o pun în cuvinte" (cu varianta "aşa e, are dreptate"). adică nu dai de nimic care să te facă să te simţi bine cu tine sau cu celălalt, fie el şi personaj livresc, nu musai principal, dintr-un roman validat de goncourt şi de academia franceză. despre cum şi de ce se citesc aceste 1 000 de pagini fără plictis, în episodul următor.
Se afișează postările cu eticheta cu lumea in cap. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cu lumea in cap. Afișați toate postările
miercuri, 12 ianuarie 2011
luni, 16 iunie 2008
vreau sa stau aici !!!
de-aici m-am intors ca sa votez. nu reusesc sa pricep cum se poate ca pe 15 iunie sa se voteze in felul asta in bucuresti.
ma intorc de unde am plecat: as putea trai intr-un asemenea loc, unde, inainte de a intra in casa, apuci sa vezi lumina soarelui. nu e patio, nici chiostro, dar are scari si un drum solid, de lemn, catre casa. mi-as pune si eu jaluzelele la uscat afara, transformand balustrada in fereastra.
sâmbătă, 31 mai 2008
cinci-sase ani, tigancusa si frumoasa, codite impletite. privire de copil pierdut. numai ca nu e copil pierdut, e negustoreasa. vinde 3 cartoane la 5 lei.
de la 11.30, o masina are alarma pornita. e 4. nu mai pot tine castile in urechi, pe eustache-l dor trompele de atata muzica. e noapte. face ca multe broaste la un loc. eu vreau sa citesc curiozitati estetice si nu pot s-a stricat alarma de vreo ora - suna altfel, ca o singura broasca la un loc, maniaca si afona. eu cred ca le-a omorat pe celelalte broaste. din cand in cand fluiera. admirativ si din ce in ce mai des.
film cu actori prosti: toti joaca de parca ar fi niste figuranti. se vede ca ei cu filmul asta achita niste facturi. isi asteapta rolul decisiv; cel pe care il joaca acum, ca sa aiba ceva bani de buzunar, nu merita luat in serios. daca as crede de-adevaratelea asta, ar insemna ca nu exista oameni netalentati, ci doar neconvinsi si, prin asta, neconvingatori.
si oare dimineata la 8 iar se-nfiinteaza oamenii care scot borduri si fac mult zgomot?
de la 11.30, o masina are alarma pornita. e 4. nu mai pot tine castile in urechi, pe eustache-l dor trompele de atata muzica. e noapte. face ca multe broaste la un loc. eu vreau sa citesc curiozitati estetice si nu pot s-a stricat alarma de vreo ora - suna altfel, ca o singura broasca la un loc, maniaca si afona. eu cred ca le-a omorat pe celelalte broaste. din cand in cand fluiera. admirativ si din ce in ce mai des.
film cu actori prosti: toti joaca de parca ar fi niste figuranti. se vede ca ei cu filmul asta achita niste facturi. isi asteapta rolul decisiv; cel pe care il joaca acum, ca sa aiba ceva bani de buzunar, nu merita luat in serios. daca as crede de-adevaratelea asta, ar insemna ca nu exista oameni netalentati, ci doar neconvinsi si, prin asta, neconvingatori.
si oare dimineata la 8 iar se-nfiinteaza oamenii care scot borduri si fac mult zgomot?
joi, 25 octombrie 2007
din noianul de talente
exista urmatorul anunt la o patiserie -- in masura in care o asemenea baraca merita un nume cu rezonante frantuzesco-apetisante.
ANGAJAM MODELATOR DE COVRIGI.
(da, cu aceasta ocaziune iar am recapatat "simtul majusculelor", dar intr-un alt fel decat mai adineauri)
nu este delicios? nu simti ca ai un talent in minus cand, pansiv, iesi de la metrou si vezi un asa apel? nu te simti mic? nu te chircesti ca un covrig?
mai mult: deasupra intrarii la metrou (stiu, zice-i-se "gura", dar mai bine lasa) , vizavi de sus-numita patiserie, e un maaare anunt publicitar, ptr ce nu pot sa tiu minte, pe care sta scris: "aici l-am intalnit prima oara pe X". asa ceva. X fiind un nume pe care nu il dau, discreta fiind si nevrand sa rascolesc pe nimeni ;) or, nu poci sa nu ma-ntreb: daca, totusi, niste suflete suferinde, minti ratacite incearca sa uite un anume X si vad zi de zi tampenia aia cocotata? amuzant intr-un trist fel. s-or fi intalnit cand raspundeau apelului ptr jobul de modelator de covrigi. cu mac, sare sau susan?
ANGAJAM MODELATOR DE COVRIGI.
(da, cu aceasta ocaziune iar am recapatat "simtul majusculelor", dar intr-un alt fel decat mai adineauri)
nu este delicios? nu simti ca ai un talent in minus cand, pansiv, iesi de la metrou si vezi un asa apel? nu te simti mic? nu te chircesti ca un covrig?
mai mult: deasupra intrarii la metrou (stiu, zice-i-se "gura", dar mai bine lasa) , vizavi de sus-numita patiserie, e un maaare anunt publicitar, ptr ce nu pot sa tiu minte, pe care sta scris: "aici l-am intalnit prima oara pe X". asa ceva. X fiind un nume pe care nu il dau, discreta fiind si nevrand sa rascolesc pe nimeni ;) or, nu poci sa nu ma-ntreb: daca, totusi, niste suflete suferinde, minti ratacite incearca sa uite un anume X si vad zi de zi tampenia aia cocotata? amuzant intr-un trist fel. s-or fi intalnit cand raspundeau apelului ptr jobul de modelator de covrigi. cu mac, sare sau susan?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)