"puteam să fiu un dandy brit..."

Romantic, iar nu rococo,
în ciuda pasului şi-a taliei,-
ca Byron, Shelley, Keats& Co,
aş fi fost mirele Italiei

prin care, palid musafir,
aş fi plimbat un spleen albastru,
purtînd inele de safir
pe degete de alabastru...

(şerban foarţă)

Aussi simple que ça...

sapte nobile florentine si trei tineri de vaza.
rodii de persia, rom de jamaica si mal du siècle.
vin din tara in care "oc" inseamna da. merlot, anume.

topica

doar un clip, pentru azi



hai sa fie doua, ca nu suntem doar veseli. sau sa zic altfel, de ex: "ca doar nu suntem veseli"?

maps of marlboro (light) county

nu te plictisesti la semafoare si te bucuri ca magazinele sunt deschise duminica, asa cum te bucuri cand gasesti masa la fumatori. urban landscape: intre asfalt si jeep, 3 vrabii topainde. conservatorul marghiloman, picurat cu rom, s-a preschimbat in cafea sorbita cu gand lenes, de oprit clipa, cu ochii la o cutie enorma si rosie din alte timpuri, care le-a apartinut unor oameni cumparatori de bomboane si rahat in cantitati industriale. stiau a-si indulci zilele si parca invatam si noi, postmoderne, dar foarte interbelice. cu tigara in mana dreapta, tinuta la inaltime, purtam pungi usoare, dar multe si pline de frumusenii pe care le-am luat pentru noi, cu gand sarbatoresc. nimic nu seamana cu bucurestiul de dinaintea craciunului: frig gri si magazine pline, in care toate se potrivesc cuiva.

creioane colorate

abia dupa 5 ore si 4 pahare de vin a devenit ziua de ieri suportabila.

mituri instrumentate pentru a demitiza. in mod insinuant si oblu. de fapt, nisipurile sunt miscatoare si inca nu e clar daca ne inghit sau daca, printr-o sfidare a locurilor comune (cu un potential periculos), se vor aseza.

topos

este acasa. cu lucruri care iti plac si altele care te agaseaza, dar devin cumva si ale tale. ca o casa mica, a carei usa este inramata de flori ciclam. ca o casa anosta, salvata de o gradina fara vreo ordine aparenta, dar extrem de fermecatoare in rigoarea ei nordica. mereu sapte zile in care recream lumea. ne-am uitat la tot ce am facut si iata ca erau foarte bune. astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata.

marin sorescu

Ganditor si cu mainile la spate
Merg pe calea ferata,
Drumul cel mai drept
Cu putinta.
Din spatele meu, cu viteza,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren - martor mi-e Zenon batranul -
Nu ma va ajunge nicodata,
Pentru ca eu mereu voi avea un avans
Fata de lucrurile care nu gandesc.
Sau chiar daca, brutal,
Va trece peste mine,
Intodeauna se va gasi un om
Care sa mearga in fata lui
Plin de ganduri
Si cu mainile la spate.
Ca mine acum
In fata mostrului negru
Care se apropie cu o viteza inspaimantatoare,
Si care nu ma va ajunge
Niciodata

din noianul de talente

exista urmatorul anunt la o patiserie -- in masura in care o asemenea baraca merita un nume cu rezonante frantuzesco-apetisante.

ANGAJAM MODELATOR DE COVRIGI.

(da, cu aceasta ocaziune iar am recapatat "simtul majusculelor", dar intr-un alt fel decat mai adineauri)

nu este delicios? nu simti ca ai un talent in minus cand, pansiv, iesi de la metrou si vezi un asa apel? nu te simti mic? nu te chircesti ca un covrig?

mai mult: deasupra intrarii la metrou (stiu, zice-i-se "gura", dar mai bine lasa) , vizavi de sus-numita patiserie, e un maaare anunt publicitar, ptr ce nu pot sa tiu minte, pe care sta scris: "aici l-am intalnit prima oara pe X". asa ceva. X fiind un nume pe care nu il dau, discreta fiind si nevrand sa rascolesc pe nimeni ;) or, nu poci sa nu ma-ntreb: daca, totusi, niste suflete suferinde, minti ratacite incearca sa uite un anume X si vad zi de zi tampenia aia cocotata? amuzant intr-un trist fel. s-or fi intalnit cand raspundeau apelului ptr jobul de modelator de covrigi. cu mac, sare sau susan?

cum am recapatat simtul majusculelor

Un fel de plutire. Ezitare. Daca eu sunt visul tau, tu esti visul meu. The necessary push. A little magic.

Simte ca nu mai e in spatele lui sau este privirea lui Orfeu? Privirea care des-fiinteaza.

- Credea ca te cunoaste?
- Credea ca ma iubeste.

Recunoasterea. Pana cand poti recunoaste ceva ce cunosti din tine? Cand uiti, de ce uiti? Cand esti uitat, de ce esti uitat? Inelul -- ca simbol, pentru recunoastere. Ea nu pastreaza insa jumatate din el, si atunci...
Si scriitorul-sot care creeaza totul. E dinainte scris. Cineva, cel pe care il iubesti dintotdeauna, iti creeaza mirajul celuilalt.
Iar Iubirea aduce sabia, nu pacea.

Filmul, nu uitati, e o inchipuire. Dar tot doare.

toate panzele sus

vant. si-mi vine sa spun: please excuse me, gentlemen, i must go and place a bet...
merele se transforma in cidru aici, dar pana atunci aduna zburatoare.