bate vantul, o sa am musafiri, am de lucru si citesc o carte faina, cu un titlu destul de stupido-sentimentaloid, dar e despre adam si eva, sarpe si iehova.
etc.

asa...

alte buticuri. nu celelalte altele, altele-altele.
astept craciunul si-mi amintesc precis ce faceam in urma cu 5 ani exact pe 29 spre 30 noiembrie. in 2003, eram la roma, in camera de hotel, si beam vin rosu cu doua prietene, in compania adormita (de-a dreptul) a unui prieten. in sertarul noptierei am uitat cerceii mei preferati, singurii mei cercei dreptunghiulari de aur-- tributul adus romei de mine.
sunt bune bomboanele tres gioli!
am ramas in bucuresti ca sa votez. mda...
maine o sa ma duc la un film, singura. deja stiu ce cadouri voi lua pentru sarbatori.
mie mi-as fi luat un bilet la N.V. dar a fost.

pentru ca!

felurite feluri nelafel

am schimbat, odata cu domiciliul, si "buticurile". cel de-aici are fel de fel. e ca si cum as avea o antena smechera, inainte de '89, si as prinde bulgarii, ptr ca mai toate acele fel de fel sunt bulgaresti. minune, au si coca cola black.

aproape am terminat rezerva de filme almodovar si am trecut pe filme vechi. suddenly, last summer, cu scenariu de tennessee williams si gore vidal. de ce nu am auzit nimic de filmul asta pana acum? si de ce nu se mai fac astfel de filme? elizabeth taylor mi-e draga. nu joaca ea minunat, dar are talentul unor actrite de film mut: alura dramatica si chip expresiv-contorsionat in incercarea de a reda o traire launtrica de o subtilitate pe care n-o poate "dovedi". spun toate astea cu mare drag.

iar acum o sa-mi alung somnul cu un film nou, norvegian. reprise.

mai vedem...

oare nu-i orice poveste de dragoste care sfarseste rau asemenea povestii de dragoste dintre henric VIII si anne boleyn? dorinta lui de a avea un baiat care sa-i mosteneasca tronul nu-i altceva decat o boala, asemenea zecilor de alte boli pe care le poarta fiecare -- boli care, in cele din urma, inghit protagonistii mai oricarei povesti de dragoste. henric i-a promis ca va fi regina lui. hmm... barthes descrie foarte bine momentul in care printesa de cleves intelege ca a ajuns o femeie ca oricare alta.

evident, e putin probabil ca, pe langa repudierea primei sotii si a religiei in care se nascuse, sa-si fi insotit cererea in casatorie de implacabila conditie: un flacau, altfel iti va sta capul acolo unde-ti stau picioarele.

cu religia tarii, intre noi fie vorba, e o alta poveste. anne fusese educata in olanda si franta. henric insusi se pregatise, pana sa moara fratele-i mai mare, mostenitorul de drept al tronului, pentru o cariera ecleziastica. nu vorbim aici doar de doi oameni impulsivi, care-s gata sa-si vanda sufletul pentru a fi unul cu celalalt. sa nu fi avut ei nici urma de dorinta de a reforma crestinismul? si, chiar de nu ar fi avut, nu e casatoria lor, cu tot ceea ce a implicat, o dovada in plus ca, la 1500, in quattrocento care vasazica, era destul de corupt crestinismul oficial, dogmatic?

astept:

ziua de maine, cu nerabdare, ptr ca murray a fost fenomenal.
romanul barochisimului foarta.
sa am timp sa cutreier anticariatele dupa carti care nu se mai reediteaza dintr-o presupusa lipsa a cititorilor.
un nou film almodovar, produs, evident, de el deseo s.a.
sa plecam la campulung muscel ca sa bem vinuri in curtea lui miha si jo si sa gatim impreuna cu ei cofeturi frantuzesti si italienesti.

culmea

as vrea sa cred ca marele interpret din clipul urmator e incantat de cantecelul lui.
cred ca nu am vazut ceva mai penibil anul asta, dar suntem abia in august.
precizare: a "reprezentat" spania la eurovision.

knock knock

google despre fericirea conjugala

se duce un chinez la ambasadorul roman si ii spune: "multumim romaniei pentru fericirea conjugala". reiese din articol (caci articol e, si nu banc) ca barbatul cu pricina a invatat dintr-un film de-al nostru cum sa se poarte la o intalnire. filmul in cauza, catalogat de andrei craciun drept "productie romantica", este, surprise, surprise, "ciprian porumbescu". nu stiu ce sa zic, da' ma-ndoiesc ca toata suflarea din china si-a ales filmul asta pe post de catalizator al fericirii conjugale. pe de alta parte, sunt convinsa ca de-a lungul timpului multi au fost chinezii care i-au spus 2-3 vorbe ambasadorului nostru, dar nu s-au bucurat de asa o atentie din partea presei centrale. altfel, e cumplit de trist ce se intampla in tara aia, si despre asta nu se scrie nimic in articolul cu fericirea conjugala -- in schimb se scrie despre o "stare stranie care acum amestecă, imună la manualele de istorie, comunismul cu capitalismul într-un cocktail înfloritor"... imuna, desigur, cum altfel... si infloritor, carevasazica...

sa vedem cu ce mai asociaza dragul de google fericirea conjugala, ca prea suna bine alaturarea asta struto-camileasca: cu x si y care o mimeaza (de 3 ori pe pagina 1, pentru ca de 7 ori ne sunt chinezii recunoscatori), cu adam si eva (sub crestini forever), cu othello si cu dostoievski -- aici se complica lucrurile putintel, pentru ca asa il prezinta RAO: "Primul său roman important, Crimă şi pedeapsă, vede lumina tiparului în 1866. În anul următor se recăsătoreşte, aflîndu-şi fericirea conjugală alături de Anna Smitkina."
nu comentez. opresc cautarile -- cine stie ce-as mai afla.

le miaow le miau le prrrrrr

Mel Blanc si-a imprumutat vocea urmatorilor: Bugs Bunny, Daffy Duck, Porky Pig, Sylvester the Cat, Tweety Bird, Foghorn Leghorn, Wile E. Coyote etc. (un timp, a fost si Ciocănitoarea Woody). A avut la un moment dat un accident de masina, a fost in coma cateva saptamani, pana cand un doctor l-a intrebat: "How are you today, Bugs Bunny?" (wikipedia citire)Nu aveam cum sa-l uit pe sarmantul Pepé Le Pew, ptr ca de dragul lui am pornit pe youtube asta seara.







oh, this tempestuos one... a pitiful case, is he not?