tragi de o ata care scoate capul dintr-un pulover, si ai putea sa-l desiri pana la urma. asa ca tragi intr-adevar de ata, dar nu pana la capat, apoi de o alta, dintr-un alt pulover, si in felul asta iti tot strangi material pentru o impletitura multicolora. lucrurile vechi nu sunt vechituri pana nu-s uzate. iar cand tesatura se rareste, vezi prin ele si dincolo de ele.
nu-i dorinta de a face un lucru nou din mai multe lucruri vechi, nici macar nu e amanare a sfarsitului, e neputinta si pofta nestapanita de a tese intruna, fara sa desiri.
de fapt, all in all, incerci sa o scoti la capat, chiar daca asta inseamna ca de luni de zile nu reusesti sa citesti pana la capat nici o carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu