sa fim seriosi

coadă mare.

- ce ghişeu e ăsta domnişoară? e doişpe?
- nu ştiu, îmi pare rău.
- să-mi păstraţi rând, mă duc să mă interesez.

se întoarce. are ochelari, şaizeci şi ceva de ani, căciulă şi mulţi nervi.

- e doişpe!!!
- se prea poate...
- păi cum, dumneavoastră staţi la rând şi nu ştiţi ce ghişeu e?
- da.
- păi de ce?! nu v-aţi interesat şi dumneavoastră?
- nu mă interesează numărul ghişeului, ci faptul că aici îmi pot rezolva problema.
- daaaa? şi de ce nu vă interesează?
- doamnă, n-aveţi cu cine vă certa?
- pentru cultura ta generală trebuia să te interesezi.

apucaturi

tragi de o ata care scoate capul dintr-un pulover, si ai putea sa-l desiri pana la urma. asa ca tragi intr-adevar de ata, dar nu pana la capat, apoi de o alta, dintr-un alt pulover, si in felul asta iti tot strangi material pentru o impletitura multicolora. lucrurile vechi nu sunt vechituri pana nu-s uzate. iar cand tesatura se rareste, vezi prin ele si dincolo de ele.
nu-i dorinta de a face un lucru nou din mai multe lucruri vechi, nici macar nu e amanare a sfarsitului, e neputinta si pofta nestapanita de a tese intruna, fara sa desiri.
de fapt, all in all, incerci sa o scoti la capat, chiar daca asta inseamna ca de luni de zile nu reusesti sa citesti pana la capat nici o carte.

Apogeul zilei: in statia de metrou, apare un soi de lautar care isi chinuie acordeonul pe acorduri de ABBA: The Winner Takes It All.

comincia gioco

dragii moşului,
există reguli. fixe şi clare.
începe jocul.
ei sunt cei care ţipă.
pierde puncte cel căruia îi e frică sau îşi doreşte prea multe - acadele, o felie de pâine cu marmeladă a tutti costi -, cel căruia îi e dor de părinţi.
lascia fare... oggi giocchiamo il nascondino.


capisci?
în fiecare dimineaţă, asta:

"puteam să fiu un dandy brit..."

Romantic, iar nu rococo,
în ciuda pasului şi-a taliei,-
ca Byron, Shelley, Keats& Co,
aş fi fost mirele Italiei

prin care, palid musafir,
aş fi plimbat un spleen albastru,
purtînd inele de safir
pe degete de alabastru...

(şerban foarţă)

Aussi simple que ça...

sapte nobile florentine si trei tineri de vaza.
rodii de persia, rom de jamaica si mal du siècle.
vin din tara in care "oc" inseamna da. merlot, anume.

topica

doar un clip, pentru azi



hai sa fie doua, ca nu suntem doar veseli. sau sa zic altfel, de ex: "ca doar nu suntem veseli"?

maps of marlboro (light) county

nu te plictisesti la semafoare si te bucuri ca magazinele sunt deschise duminica, asa cum te bucuri cand gasesti masa la fumatori. urban landscape: intre asfalt si jeep, 3 vrabii topainde. conservatorul marghiloman, picurat cu rom, s-a preschimbat in cafea sorbita cu gand lenes, de oprit clipa, cu ochii la o cutie enorma si rosie din alte timpuri, care le-a apartinut unor oameni cumparatori de bomboane si rahat in cantitati industriale. stiau a-si indulci zilele si parca invatam si noi, postmoderne, dar foarte interbelice. cu tigara in mana dreapta, tinuta la inaltime, purtam pungi usoare, dar multe si pline de frumusenii pe care le-am luat pentru noi, cu gand sarbatoresc. nimic nu seamana cu bucurestiul de dinaintea craciunului: frig gri si magazine pline, in care toate se potrivesc cuiva.

creioane colorate

abia dupa 5 ore si 4 pahare de vin a devenit ziua de ieri suportabila.

mituri instrumentate pentru a demitiza. in mod insinuant si oblu. de fapt, nisipurile sunt miscatoare si inca nu e clar daca ne inghit sau daca, printr-o sfidare a locurilor comune (cu un potential periculos), se vor aseza.

topos

este acasa. cu lucruri care iti plac si altele care te agaseaza, dar devin cumva si ale tale. ca o casa mica, a carei usa este inramata de flori ciclam. ca o casa anosta, salvata de o gradina fara vreo ordine aparenta, dar extrem de fermecatoare in rigoarea ei nordica. mereu sapte zile in care recream lumea. ne-am uitat la tot ce am facut si iata ca erau foarte bune. astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata.