daca as mai avea un motan, nu l-as vrea alb. din lipsa de instinct de adaptare la realitate, din surplus de culori existente si mult prea reale nu l-as vrea alb : in functie de momentul din zi sau din noapte sau din mine, mi l-as imagina in toate culorile pamantului, marii, nisipului, brizei, copacilor, frunzelor, florilor, adica in toate culorile vazului, mirosului, ale auzului si ale pipaitului care nu are motive de urlat "este!"
i-as pune numele ob-la-di ca sa-mi aduca aminte de parcul tabacariei prefacut in albion sau de sinaia regala. iar cand m-ar necaji i-as spune ob-la-da ca sa inteleaga prapastia dintre vocale si greutatea lor.
doar ptr ca, teoretic, albul cuprinde tot? ar fi deci perfect sau perfectionist? adica sa am tocmai eu un motan cu vocatie enciclopedica? m-ar obliga sa-i zic cantemir... de dragul academiei (regala sa fi fost si ea?) din berlin...
(nu, nu -- doar sinaia e regala. si numai la ceas de seara.)
