il y a longtemps que je t'aime/ a la claire fontane

m-a prins ora 3 pentru ca am vazut un film.
asta:

cred ca mult timp o sa treaca pana cand o sa vad altul la fel de reusit.
o vina asumata cu asupra de masura, cum se inteleg oamenii intre ei si cum se uita unii pe altii fara a se uita, despre cum se schimba recuperand crampeie de viata, doua surori, un oras de provincie care nu e un cimitir - cum sunt mai mereu orasele "mari". si nu, nu e despre eutanasie.
e primul film al lui ph. claudel. sper sa ii iasa toate la fel de bune. iar kristin scott thomas e de nerecunoscut.

de-aia o sa vina zorii peste mine. ritualul de trezire, de dupa alarma care nu ma mai urneste de mult din asternut: porumbei plimbandu-se grabit pe marginea de aluminiu a ferestrei. dar n-o sa functioneze nici asta - sau n-o sa fie nevoie, pentru ca se prea poate sa nu dorm deloc. sa incheiem cu piesa de pe generic (dar cu barbara):