regula e ca trailerul sa adune la un loc mai toate momentele reusite dintr-un film, de ajungi in cinema si te intrebi la ce te-ai mai transportat acoloşa. cu inglorious basterds e altfel: trailerul il nedreptateste. e despre dublul sens al unor obsesii: paramilitarii obsedati sa casapeasca nazisti, colectionari de scalpuri, de o parte, si nazistii obsedati de ale lor, pe de alta parte. iar obsesia principala, cea mai para si meta, este filmul. gorzo o explica bine.
ce nu am citit pana acum in nici o recenzie e ca filmul asta are un rafinament aparte, care aminteste, vag, ce-i drept, de barry lyndon-ul lui kubrick. actori excelenti (minus brad pitt) si scenariu excelent. exista ceva scene mai putin digerabile pentru un stomac subtire, dar hapurile-s hapuri. si totusi, vocea lui brad pitt isi joaca bine rolul. ar fi fost un bun actor de teatru radiofonic. filmul mut nu l-ar prinde.
asa stand lucrurile, din multe puncte de vedere a fost un an cinematografissim. si inca mai asteptam abrazos rotos & antichrist & limits of control. in aceasta ordine, care se poate sa fie si cea a aparitiei pe marile ecrane.
