din noianul de talente

exista urmatorul anunt la o patiserie -- in masura in care o asemenea baraca merita un nume cu rezonante frantuzesco-apetisante.

ANGAJAM MODELATOR DE COVRIGI.

(da, cu aceasta ocaziune iar am recapatat "simtul majusculelor", dar intr-un alt fel decat mai adineauri)

nu este delicios? nu simti ca ai un talent in minus cand, pansiv, iesi de la metrou si vezi un asa apel? nu te simti mic? nu te chircesti ca un covrig?

mai mult: deasupra intrarii la metrou (stiu, zice-i-se "gura", dar mai bine lasa) , vizavi de sus-numita patiserie, e un maaare anunt publicitar, ptr ce nu pot sa tiu minte, pe care sta scris: "aici l-am intalnit prima oara pe X". asa ceva. X fiind un nume pe care nu il dau, discreta fiind si nevrand sa rascolesc pe nimeni ;) or, nu poci sa nu ma-ntreb: daca, totusi, niste suflete suferinde, minti ratacite incearca sa uite un anume X si vad zi de zi tampenia aia cocotata? amuzant intr-un trist fel. s-or fi intalnit cand raspundeau apelului ptr jobul de modelator de covrigi. cu mac, sare sau susan?

cum am recapatat simtul majusculelor

Un fel de plutire. Ezitare. Daca eu sunt visul tau, tu esti visul meu. The necessary push. A little magic.

Simte ca nu mai e in spatele lui sau este privirea lui Orfeu? Privirea care des-fiinteaza.

- Credea ca te cunoaste?
- Credea ca ma iubeste.

Recunoasterea. Pana cand poti recunoaste ceva ce cunosti din tine? Cand uiti, de ce uiti? Cand esti uitat, de ce esti uitat? Inelul -- ca simbol, pentru recunoastere. Ea nu pastreaza insa jumatate din el, si atunci...
Si scriitorul-sot care creeaza totul. E dinainte scris. Cineva, cel pe care il iubesti dintotdeauna, iti creeaza mirajul celuilalt.
Iar Iubirea aduce sabia, nu pacea.

Filmul, nu uitati, e o inchipuire. Dar tot doare.

toate panzele sus

vant. si-mi vine sa spun: please excuse me, gentlemen, i must go and place a bet...
merele se transforma in cidru aici, dar pana atunci aduna zburatoare.

A Martian Sends a Postcard Home

Caxtons are mechanical birds with many wings and some are treasured for their markings-- they cause the eyes to melt or the body to shriek without pain. I have never seen one fly, but sometimes they perch on the hand. Mist is when the sky is tired of flight and rests its soft machine on the ground: then the world is dim and bookish like engravings under tissue paper. Rain is when the earth is television. It has the properites of making colours darker. Model T is a room with the lock inside -- a key is turned to free the world for movement, so quick there is a film to watch for anything missed. But time is tied to the wrist or kept in a box, ticking with impatience. In homes, a haunted apparatus sleeps, that snores when you pick it up. If the ghost cries, they carry it to their lips and soothe it to sleep with sounds. And yet, they wake it up deliberately, by tickling with a finger. Only the young are allowed to suffer openly. Adults go to a punishment room with water but nothing to eat. They lock the door and suffer the noises alone. No one is exempt and everyone's pain has a different smell. At night, when all the colours die, they hide in pairs and read about themselves -- in colour, with their eyelids shut.
(Craig RAINE)