felurite feluri nelafel

am schimbat, odata cu domiciliul, si "buticurile". cel de-aici are fel de fel. e ca si cum as avea o antena smechera, inainte de '89, si as prinde bulgarii, ptr ca mai toate acele fel de fel sunt bulgaresti. minune, au si coca cola black.

aproape am terminat rezerva de filme almodovar si am trecut pe filme vechi. suddenly, last summer, cu scenariu de tennessee williams si gore vidal. de ce nu am auzit nimic de filmul asta pana acum? si de ce nu se mai fac astfel de filme? elizabeth taylor mi-e draga. nu joaca ea minunat, dar are talentul unor actrite de film mut: alura dramatica si chip expresiv-contorsionat in incercarea de a reda o traire launtrica de o subtilitate pe care n-o poate "dovedi". spun toate astea cu mare drag.

iar acum o sa-mi alung somnul cu un film nou, norvegian. reprise.

mai vedem...

oare nu-i orice poveste de dragoste care sfarseste rau asemenea povestii de dragoste dintre henric VIII si anne boleyn? dorinta lui de a avea un baiat care sa-i mosteneasca tronul nu-i altceva decat o boala, asemenea zecilor de alte boli pe care le poarta fiecare -- boli care, in cele din urma, inghit protagonistii mai oricarei povesti de dragoste. henric i-a promis ca va fi regina lui. hmm... barthes descrie foarte bine momentul in care printesa de cleves intelege ca a ajuns o femeie ca oricare alta.

evident, e putin probabil ca, pe langa repudierea primei sotii si a religiei in care se nascuse, sa-si fi insotit cererea in casatorie de implacabila conditie: un flacau, altfel iti va sta capul acolo unde-ti stau picioarele.

cu religia tarii, intre noi fie vorba, e o alta poveste. anne fusese educata in olanda si franta. henric insusi se pregatise, pana sa moara fratele-i mai mare, mostenitorul de drept al tronului, pentru o cariera ecleziastica. nu vorbim aici doar de doi oameni impulsivi, care-s gata sa-si vanda sufletul pentru a fi unul cu celalalt. sa nu fi avut ei nici urma de dorinta de a reforma crestinismul? si, chiar de nu ar fi avut, nu e casatoria lor, cu tot ceea ce a implicat, o dovada in plus ca, la 1500, in quattrocento care vasazica, era destul de corupt crestinismul oficial, dogmatic?

astept:

ziua de maine, cu nerabdare, ptr ca murray a fost fenomenal.
romanul barochisimului foarta.
sa am timp sa cutreier anticariatele dupa carti care nu se mai reediteaza dintr-o presupusa lipsa a cititorilor.
un nou film almodovar, produs, evident, de el deseo s.a.
sa plecam la campulung muscel ca sa bem vinuri in curtea lui miha si jo si sa gatim impreuna cu ei cofeturi frantuzesti si italienesti.