cinci-sase ani, tigancusa si frumoasa, codite impletite. privire de copil pierdut. numai ca nu e copil pierdut, e negustoreasa. vinde 3 cartoane la 5 lei.

de la 11.30, o masina are alarma pornita. e 4. nu mai pot tine castile in urechi, pe eustache-l dor trompele de atata muzica. e noapte. face ca multe broaste la un loc. eu vreau sa citesc curiozitati estetice si nu pot s-a stricat alarma de vreo ora - suna altfel, ca o singura broasca la un loc, maniaca si afona. eu cred ca le-a omorat pe celelalte broaste. din cand in cand fluiera. admirativ si din ce in ce mai des.

film cu actori prosti: toti joaca de parca ar fi niste figuranti. se vede ca ei cu filmul asta achita niste facturi. isi asteapta rolul decisiv; cel pe care il joaca acum, ca sa aiba ceva bani de buzunar, nu merita luat in serios. daca as crede de-adevaratelea asta, ar insemna ca nu exista oameni netalentati, ci doar neconvinsi si, prin asta, neconvingatori.

si oare dimineata la 8 iar se-nfiinteaza oamenii care scot borduri si fac mult zgomot?

aventurile noastre

jacques si stapanul sau e scrisa in cehoslovacia. e in trei timpi si-n trei acte, cu triunghiuri mereu mai ascutite.
personajele au aventuri "ridicol de asemanatoare". diderot, care se inspirase din sterne, il inspira pe kundera.
cronologic si geografic, inspiratia circula in felul urmator: Anglia, Franta, Cehoslovacia. adunate, oricum s-ar numi, unghiurile care devin mai ascutite sau mai obtuze insumeaza 180 de grade.
dincolo de orice reflectii privind "metafizica variatiunii", se simte ce ii apartine lui kundera, ca om al secolului 21.
rescrie finalul povestii Doamnei de La Pommeray, prin Jacques. or, Jacques este cel mai complex personaj, ascutit si obtuz in acelasi timp. el e cel care spune ca omul nu trebuie privit nici ca bestie, nici ca inger (ce pascalian, n'est-ce pas?). e revoltat de judecatile prea grabite, de finalurile "inchise", dupa fapta si rasplata. e asa de bun kundera, incat mai ca nu vezi cand apare un deus ex machina.
n-o sa ma intreb iar de ce scria mai bine kundera cand era acasa.

JACQUES (melancolic): Da, domnule, si eu gasesc ca-i foarte frumos.
STAPANUL (dupa un scurt joc de scena, trist): Atunci, Jacques... inainte!
Si porneste inapoi, spre fundul scenei, urmat de Jacques...

teveu nostru

am crezut ca s-a dus naibii. l-am neglijat si, de suparare, a predat armele si s-a inchis. dar nu, era din cauza prelungitorului care tocmai fusese scos din priza. acum e din nou in functiune, fara sonor. isi vede de-ale sale, autist. cand are sonor, iese uneori ceva amuzant. optimist, sententios, gnomic aproape, eliptic, fara sens.
"lucrurile frumoase dureaza la nesfarsit." / orange se ocupa de asta.
"succesul inseamna sa faci din pericol un joc fara riscuri."
"elibereaza-ti forta interioara."
"odata persil, mereu persil!"
in filme e chiar mai interesant.
"alt sacrificiu pentru zeul berii!"
"ethan, ce ma bucur ca esti aici! hai sa-ti fac niste oua!"
asa bucurie mai zic si eu! ajungi acasa, gasesti oamenii facand intrigi si, una-doua, te oferi sa... faci oua!... ca sa-ti pui bucuria la treaba. oare ii placeau lui ethan in mod deosebit mancarea asta atat de... nesofisticata?
ca veni vorba: ceva deosebit in ajun pe realitatea: meciul serii. cu ring si fete sumare care anunta rundele. cu scenete nesarate si actori nesarati. cu multi, foarte multi batrani in public, incurajati sa se manifeste zgomotos, ca la un meci de box. incredibil si grotesc ca un show de pe antena.