jacques si stapanul sau e scrisa in cehoslovacia. e in trei timpi si-n trei acte, cu triunghiuri mereu mai ascutite.
personajele au aventuri "ridicol de asemanatoare". diderot, care se inspirase din sterne, il inspira pe kundera.
cronologic si geografic, inspiratia circula in felul urmator: Anglia, Franta, Cehoslovacia. adunate, oricum s-ar numi, unghiurile care devin mai ascutite sau mai obtuze insumeaza 180 de grade.
dincolo de orice reflectii privind "metafizica variatiunii", se simte ce ii apartine lui kundera, ca om al secolului 21.
rescrie finalul povestii Doamnei de La Pommeray, prin Jacques. or, Jacques este cel mai complex personaj, ascutit si obtuz in acelasi timp. el e cel care spune ca omul nu trebuie privit nici ca bestie, nici ca inger (ce pascalian, n'est-ce pas?). e revoltat de judecatile prea grabite, de finalurile "inchise", dupa fapta si rasplata. e asa de bun kundera, incat mai ca nu vezi cand apare un deus ex machina.
n-o sa ma intreb iar de ce scria mai bine kundera cand era acasa.
JACQUES (melancolic): Da, domnule, si eu gasesc ca-i foarte frumos.
STAPANUL (dupa un scurt joc de scena, trist): Atunci, Jacques... inainte!
Si porneste inapoi, spre fundul scenei, urmat de Jacques...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu