oare nu-i orice poveste de dragoste care sfarseste rau asemenea povestii de dragoste dintre henric VIII si anne boleyn? dorinta lui de a avea un baiat care sa-i mosteneasca tronul nu-i altceva decat o boala, asemenea zecilor de alte boli pe care le poarta fiecare -- boli care, in cele din urma, inghit protagonistii mai oricarei povesti de dragoste. henric i-a promis ca va fi regina lui. hmm... barthes descrie foarte bine momentul in care printesa de cleves intelege ca a ajuns o femeie ca oricare alta.
evident, e putin probabil ca, pe langa repudierea primei sotii si a religiei in care se nascuse, sa-si fi insotit cererea in casatorie de implacabila conditie: un flacau, altfel iti va sta capul acolo unde-ti stau picioarele.
cu religia tarii, intre noi fie vorba, e o alta poveste. anne fusese educata in olanda si franta. henric insusi se pregatise, pana sa moara fratele-i mai mare, mostenitorul de drept al tronului, pentru o cariera ecleziastica. nu vorbim aici doar de doi oameni impulsivi, care-s gata sa-si vanda sufletul pentru a fi unul cu celalalt. sa nu fi avut ei nici urma de dorinta de a reforma crestinismul? si, chiar de nu ar fi avut, nu e casatoria lor, cu tot ceea ce a implicat, o dovada in plus ca, la 1500, in quattrocento care vasazica, era destul de corupt crestinismul oficial, dogmatic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu