"Cînd m-am pomenit sin­gur acasă, aducîndu-mi aminte că făcusem un drum după-amiază cu Albertine, că voi cina poimîine cu doamna de Guermantes şi trebuie să răspund unei scrisori a Gilbertei, trei femei pe care le iubisem, mi-am spus că via­ţa noastră socială este ca atelierul unui artist, plin de schiţe lăsate în părăsire, în care am crezut un moment că ne-am putea fixa nevoia unei mari dragoste, dar nu m-am gîndit că, uneori, dacă schiţa nu e prea veche, se poate întîmpla să o reluăm şi să facem din ea o operă cu totul alta şi poate chiar mai însemnată decît aceea pe care o plănuisem la început." (M. Proust, Guermantes)